marți, 12 aprilie 2016

CUM SA-TI CUMPERI .. PORTAVION !






  La mijlocul anilor '70,   Marina militara chineza  , ca urmare a aspirațiilor sale de dezvoltare si modernizare și-a exprimat interesul în operarea unui portavion
  Din 1985, China a achizitionat patru  portavioane dezafectate sau nefinalizate,  respectiv HMAS Melbourne din Australia si ex-sovieticele  Minsk, Kiev și Varyag.

HMS MELBOURNE



 Portavionul de 20 000 t  si o lungime de 215 m , HMAS Melbourne a fost construit in UK si dat in folosinta in 1943. A suferit in timp numeroase modernizari, inclusiv montarea de catapulte cu aburi si sisteme de apuntare de provenienta SUA in 1971 , asigurand in final operarea de avioane A 4 Skyhawk.
 Portavionul a iesit din uz in 1982 si a fost conservat . In 1984 un grup de firme din Sidney a vrut sa il achizitioneze pentru a-l transforma in casino (retineti ideea), dar proiectul nu s-a materializat.
 A fost vandut in 1984 pentru suma de 1.4 mil $  catre o firma din China ca fier vechi.
 Inainte de livrare au fost scoase toate echipamentele de armament si militare, a fost sudata carma , dar au ramas pe vas catapultele,  apuntarea cu carlig  si sistemul cu oglinzi de ghidare la aterizare.
A fost remorcat pana in China , unde a fost  ”studiat” de inginerii chinezi, care se pare au fost refuzati elegant de australieni cand au cerut desenele si documentatia catapultei. A fost dezmembrat in 2002.

Portavion clasa KIEV



 Portavioanele Kiev si Minsk, din clasa  ”KIEV” au un deplasament de 40 000 t cu o viteza de 32 noduri/h, cu o lungime de 273 m si avand in operare 12 avioane  SU 38 si 16 elicoptere KA 27.
 Din cele patru portavioane construite si date in functiune in anii  ’70 in aceasta clasa , Kiev si Minsk au fost vandute in China unde sunt exponate  in parcuri de distractie, Novorossiysk a fost dezmembrat de un santier in Coreea de Sud , iar Amiral Gorshkov redenumit astfel dupa dezmembrarea URSS, fost Baku, dat in serviciu in 1987,  a fost vandut in 2004 catre India cu 2.3 mld $ dupa o masiva modernizare si este in prezent INS Vikramaditya. Toate aceste patru nave au fost folosite de marina rusa si au fost construite in santierul naval din Mykolaiv , in prezent aflat in Ucraina la Marea Neagra.

INS Vikramaditya fost Amiral Gorshkov






 În plus față de achiziționarea portavioane dezafectate  de la  forțele navale străine, planul a fost de asemenea si  de cumpărare de desene sau modele. Un astfel de exemplu  a fost efortul de a achiziționa documetatie de la Empresa Nacional Bazan din Spania respectiv portavioane clasa SAC 200 si SAC 220 de 25.000 tone  .
 Negocierile începute între 1995 - 1996, nu au dus la  nici o achiziție. Cu toate acestea, firma spaniolă  a fost platita cu câteva milioane de dolari în taxe de consultanță, indicând transferul probabil a unor concepte de design.

  O cu totul alta poveste o are portavionul Varyag , un  portavion din clasa Kusnetzov cu o lungime de 304 metri si un deplasament de max. 67 000 tone.  Comandat de marina sovietica cu denumirea Riga, nu a fost finalizat si a ramas in posesia Ucrainei care l-a rebotezat,  dar a abandonat constructia in 1992 , vasul fiind finalizat in proportie de 70%.
Datorita problemelor financiare, Ucraina a incercat sa caute un potential client.

Varyag in santier 1991


 In martie 1992 o delegatie a marinei inspecteaza nava si intocmeste un raport favorabil , recomandand achizitia. In noiembrie se cumpara de la ucrainieni  un vas de 37 000 tone pentru realimentare cu combustibil.
 Pana in 1997 proiectul este blocat datorita situatiei politice interne si internationale complicate.
 Adjunctul comandantului marinei militare il convinge pe foarte bogatul omul de afaceri Xu Zengping , fost capitan al echipei de basket a armatei din Guangzhou, cunoscut datorita palatului sau gen ”Versailles” din Honk Kong unde emigrase in 1988.
Povestea lui XU incepe de aici sa fie un scenariu de film.

 Xu incepe aventura cumpararii portavionului in nume personal.

1997 aprilie  - In primul rand deschide doua companii in Beijing,  respectiv Kiev si plateste circa 1 mil $ pentru a obtine licenta de functionare a unui casino in Macao, casino organizat desigur pe nava portavion . (Vechea idee australiana).

1998 februarie  – Xu pleaca in Ucraina cu 2 mil $ cash, o rezerva mare de votca si incepe negocierile cu ucrainienii. Restul de amanunte sunt lesne de inchipuit. Cam asa se vindeau chiar si flote intregi tot prin Marea Neagra.
XU se imprumuta de la ”prieteni” , isi ipotecheaza proprietatile si negociaza cu ucrainienii.

1998 – martie - In ultimul moment acestia il anunta ca va avea loc o licitatie si in final Xu o castiga oferind 20 mil $  .Observand ca un elicopter fara insemne a apuntat intr-o noapte pe portavion, Xu decide ca trebuie sa ia masuri urgente si trimite in China 40 t cu documentatie.


Dupa adjudecare, urmeaza faza a II A, transportul catre ”Macao”. Plata totala a fost facuta aproape dupa 1 an.

1999 – iulie – Incepe voiajul catre China

 Sa nu uitam ca vasul nu are motoare. Ulterior s-a dezvaluit ca motoarele erau  instalate, stocate si au fost mai tarziu puse  in functiune de tehnicieni ucrainieni in santieruele din China.
 Apare urmatoarea problema : Turcia nu aproba traversarea prin Bosfor si Dardanele a unei nave de asemenea dimensiuni, fara motor si carma.
 Vasul navigheaza timp de 16 luni in cerc pe Marea Neagra, remorcat de nave olandeze , cu un cost de 8000 $/zi . Intre timp se negociaza cu Turcia.  Intr-un final , cu un acord de "turism” in valoare de 360 mil $ intre China si Turcia, se deschid portile stramtorilor si reuseste sa ajunga in Marea Egee. 


                                                               Traversare Istanbul


Acolo, in urma unei furtuni puternice, portavionul este gata sa esueze pe o insula greceasca.  E pus din nou in mars, trece prin Gibraltar si ocoleste Capul Bunei Sperante.

2002 – martie – ajunge in portul Dalian, Liaoling dupa apropae trei ani de periplu .




Domnul XU si-a realizat obiectivul. Acumparata un portavion si l-a adus acasa.
De aici se pare ca l-a urmarit ghinionul. Dupa spusele sale, statul chinez nu i-a platit niciodata cheltuielile sale de peste 120 mil $. Nici acum nu este clar cum a predat vasul autoritatilor chineze .
Oricum nu a primit nici un fel de recunoastere oficiala sau onorifica.
Mare ghinionist !


Domnul XU




Portavionul urmeaza un program de armare si dotare cu electronica si armament 


2004

2006




 In 2011 incepe primele teste.
 Spre surprinderea multor analisti a devenit foarte repede operational intru-cat pilotii chinezi fusesera antrenati intensiv pe portavionul brazilian Sao Paolo din clasa Clemenceau si devine operational dupa cateva luni.
LIAONING





Un plan ambitios,multa rabdare si tenacitate , personaje de roman , specularea momentelor favorabile si in final un obiectiv realizat , care probabil va constitui baza unor viitoare dezvoltari.


Surse :

wikipedia

http://www.scmp.com/news/china/article/1681755/how-xu-zengping-became-middleman-chinas-deal-buy-liaoning







2 comentarii:

  1. salut Grigore, sunt in legatura cu o editura care are interes la o carte legata de aviatia romaneasca 93, 99. As prelua ceva din materialele publicate de tine, evident cu mentionarea sursei sau chiar cu drepturi de autor.
    da-mi, te rog un e-mail!
    Numai bine!

    RăspundețiȘtergere