marți, 25 aprilie 2017

Apararea contra rachetelor balistice (I)



  Rachetele balistice sunt lansate initial de un motor racheta in trepte, dupa care urmeaza  o traiectorie parabolica spre tinta.
  Sunt clasificate in patru categorii functie de raza de actiune : 

- raza scurta - sub 1000 km (v=1.5 km/s),
- medie - 1000-3000 km (v=3 km/s), 
- intermediara- 3000-5000 km, 
- lunga ( ICBM) -peste 5500 km. (v=7 km/s).

 Rachetele cu raza scurta se numesc tactice, cele cu raza medie si intermediara "de teatru de operatii", iar cele cu raza lunga, strategice.
Rachetele balistice au trei faze de zbor :
- faza de propulsie incepe cu lansarea si dureaza pana la oprirea motorului racheta. 
Depinzand de tipul de racheta si de tipul de combustibil (lichid sau solid), aceasta faza dureaza intre trei pana la cinci minute, zborul fiind in atmosfera (endo atmosferic).
In aceasta faza, jetul rachetei este detectat de senzori, de obicei din satelit.
Desi viteza este inca mica, timpul de interceptie este de 80-120 s.
Pentru a distruge racheta in aceasta faza, ar fi necesare sisteme antiracheta aflate in imediata apropiere a locului de lansare, practic foarte greu de realizat.
- faza mijlocie incepe din momentul opririi motorului, racheta avand o traiectorie ascendenta pana la apogeu, urmata de coborarea catre sol. 
Aceasta este cea mai lunga faza, durand pana la 20 minute la rachetele intercontinentale.'
In aceasta perioada de timp se face separarea incarcaturii si se lanseaza elemente pentru contramasuri.
La toate rachetele cu raza medie sau lunga, traiectoria este si in afara atmosferei (exo atmosferica). Aceasta este faza optima pentru interceptie, dar necesita rachete si  radare puternice.
- faza terminala incepe in momentul in care focosul (focoasele) reintra in atmosfera si se termina la impact sau detonare. 
In aceasta faza se pot folosi pentru interceptie rachete mai mici.
Timpul de coborare este de circa 30 secunde, aria acoperita de sistemul defensiv fiind limitata.  
In imaginea de mai jos sunt prezentate tipurile de sisteme antiracheta folosite de americani, in functie de raza rachetei balistice si faza de interceptie :

- Patriot PAC 3 - pentru faza terminala rachete balistice raza scurta
- Aegis - pentru faza mijlocie rachete balistice cu raza scurta, medie si intermediara
- THHAD - pentru faza terminala de mare inaltime rachete balistice cu raza scurta, medie si intermediara
- GMD - pentru faza mijlocie rachete cu raza lunga


                                                                                                              
                           
Doborarea unei rachete balistice implica patru etape :

- detectia
- identificarea (distinctia intre focos si resturile rachetei dupa separare. sau  contramasuri)
- controlul tragerii (estimarea tintei rachetei si ghidarea interceptorului) 
- distrugerea prin impact sau explozie proxi

Folosirea focoaselor multiple MIRV (Multiple independent entry vehicle), in care fiecare isi urmareste propria tinta, sau MRV (Multiple reentry vehicle) , face si mai complicata distrugerea lor. 
O racheta cu MIRV are posibilitatea de a manevra in spatiu, asigurand astfel lansarea independenta catre tinta a fiecarui focos.
Contramasurile pentru sistemele antiracheta pot consta  in atacarea echipamentelor de lansare si detectie (radare, sateliti) sau prin scurtarea timpului de ardere a motorului racheta, folosirea de materiale anti-radar sau umflarea unor baloane de mascare a focoaselor.
Contramasuri

Interceptarea rachetelor cu raza scurta si medie prezinta diferente fata de cea a rachetelor cu raza mai lunga. 
Cele cu raza scurta zboara numai in atmosfera , iar cele cu raza medie sau intermediara ,  o mica portiune in afara ei,
Rachetele cu raza lunga au majoritatea traiectoriei in afara atmosferei.
In atmosfera resturile rachetei se separa rapid de focos datorita frecarii, in timp ce in spatiul extraatmosferic, toate obiectele zboara cu aceeasi viteza, indiferent de forma, facand astfel dificila identificarea focosului.
Pentru rachetele cu raza scurta , timpul de interceptare este foarte scurt.

Apararea impotriva rachetelor strategice (ICBM Intercontinental ballistic missile)

Exista doua sisteme defensive : cel american Ground Based Midcourse Defense (GMD)  si cel rusesc, A 135.
Primul test de interceptare reusita a unei rachete strategice, a fost facuta de rusi in 1961 in poligonul Sary Shagan din Kazasthan.
Primul sistem american a fost Nike Hercules, urmat de Nike Zeus care folosea focoase nucleare anti-racheta. 
Rusii au dezvoltat incepand cu 1960 sistemul A 35 urmat de  A 135 pentru apararea Moscovei , folosind rachete  A 350 Galosh cu focos nuclear .
In 1972 s-a semnat Tratatul rachetelor anti-balistice , prin care SUA si URSS s-au obligat sa detina doar maxim doua locatii fiecare, cu sisteme anti rachete balistice si cate cel mult 100 interceptori. 
Ulterior partile au hotarat limitarea la cate un site fiecare.
Americanii au folosit sistemul Safeguard Program, derivat din Zeus, pentru a apara o baza de lansare rachete balistice. A fost dezactivat dupa doar patru luni de functionare, in 1976. 
In  1983 Ronald Reagan a anuntat debutul Initiativei Defensive strategice, celebrul "Star wars" .
Nu s-a reusit dezvoltarea unui sistem defensiv eficient, fiind incercate diverse sisteme, inclusiv lasere. 
Oricum, efectul propagandistic contra URSS  a avut un mare succes, mult mai mare decat au avut armele dezvoltate.
Tratatul a ramas in vigoare pana in 2002, cand SUA s-au retras unilateral.

SUA -Sistemul  GMD (Ground based midcourse defense)
 Programul GMD inceput in 2002 si este destinat distrugerii rachetelor cu raza lunga in spatiu.
Sunt amplasate 36 interceptoare in Alaska si 4 in California , fiind planificata amplasarea a inca 4 anul acesta.
Primele sisteme au fost amplasate in 2007,

                                       


 Fiecare interceptor este format dintr-un EKV "exoatmosferic kill vehicle" lansat de o racheta purtatoare cu trei trepte, GBI (Ground based interceptor)

Interceptorul EKV, dupa ce este lansat in spatiu, se ghideaza autonom in cautarea tintei si o distruge prin impact (hit to kill).
 Actualul vehicul produs de Raytheon poate distruge o singura tinta , avand astfel limitari in cazul focoaselor multiple.
 A fost imbunatatit de mai multe ori, in prezent fiind testat REKV (Redesigned EKV).
In paralel se dezvolta Multi object kill vehicle MOKV , destinat distrugerii tintelor multiple. 
A fost testat in 2016 si se doreste intrarea in exploatare in 2030.


GBI 

EKV


MOKV


Alte componente sunt sistemul de comanda , radare de sol  avansate  X band si AN/TPY-2, sateliti....
Sistemul a efectuat un numar de 17 teste de interceptare cu o reusita de 53% ( 9 teste) pana in 2014.
Programul a costat in 15 ani peste 40 mld $ si rezultatele sunt foarte criticate de specialisti.
Sistemul nu este eficace inca in cazul existentei de contramasuri ale rachetelor ICBM. si a focoaselor multiple.

RUSIA  - sistemul A 135

Sistemul A 135 ce apara Moscova, este format dintr-un radar   PESA  DON-2N  si 68 interceptoare  cu raza scurta (80 km) 53T6 (SH-08 Gazelle) , Fiecare racheta are un focos termonuclear de 10kt , fiind similara cu racheta americana  SPRINT .
 Au mai existat 16 intererceptoare 51T6 (Gorgon) cu raza lunga, tot cu focos nuclear, care au fost dezactivate.
Rusii au testat in anii '60 efectul exploziilor in atmosfera si spatiu prin Proiectul K, detonand focoase nucleare la altitudini intre 80 si 300 km.

Racheta 53T6  Gazelle


Radar DON 2


In cateva documente datand din 1985 publicate de rusi, era estimat ca sistemul poate distruge 1-2 rachete strategice cu focoase multiple, iar sistemul mai vechi A 35 doar o racheta ICBM ,
Interesant este ca americanii in 1968 planificau necesarul de 66 focoase pentru a "trece" de A 35.
In 1989 estimarea era de 200 focoase contra A 135.
Aceste date arata  functionarea spiralei  inarmarii cu ICBM,
Existenta unor sisteme defensive, duce la cresterea disproportionata a celor ofensive.
Escaladarea  a fost evitata  prin limitarea armelor anti rachete balistice in tratatul din 1972.
In prezent sistemul este modernizat in A 235 , despre care sunt putine date.

China

Desi nu are inca un sistem  antiracheta balistica ICBM functional, China a efectuat trei teste de distrugere tinte folosind tehnologia "hit to kill", inclusiv dobororea unui satelit propriu dezactivat.
Datele despre performantele tehnice sunt foarte limitate.
Oricum se pare ca sunt pe langa americani, singurii care dezvolta astfel de sistem.




Amenintari

Urmatoarele tari au in arsenal rachete cu raza lunga ICBM : SUA, Rusia, UK,  China, India, Israel si Coreea de Nord.
Racheta coreeana KN 08 este inca in dezvoltare , cu trei teste esuate.
La ultima parada a fost prezentat un transportor asemanator cu Topol rusesc si se banuieste ca ar fi o noua racheta posibil ICBM. (daca nu este doar o macheta).


Amenintarea rachetelor nord coreene este una foarte serioasa , chiar daca rachetele ICBM  sunt inca in faza de dezvotare. 
Una din marile probleme ale unui eventual conflict, o constituie pericolul in care este Seul , oras cu o populatie de peste 10 mil locuitori , aflat la doar 50 km de zona demilitarizata .
Tunurile Koksan cu un calibru de 170 mm si bataie de 40-60 km, eventual folosind  proiectile chimice si rachetele Grad. pot lovi direct capitala,
Coreea de Sud are 20 radare de detectare a focului Arthur-k  ( raza 30-40 km), 12 AN/TPQ 36  ( raza 18-24 km.) si acum isi dezvolta un radar propriu cu raza 60 km.
"Tara cu un singur gras" practica astfel asa zisul "terorism de proximitate".
Iranul este inca departe de a realiza rachete ICBM, in schimb, ca si Coreea de N, a facut progrese in dezvoltarea celor cu raza medie si posibil intermediara.

Concluzii

Apararea contra rachetelor balistice strategice, este vorba americanilor, chiar"rocket science".
Sa distrugi prin impact obiecte care se deplaseaza cu viteze de pana la 7-8 km/s nu e asa simplu. 
Se mai spune  ca e ca si cum ai lovi un glont cu alt glont.
In prezent nu exista nici un sistem functional si performant care sa poata intercepta si distruge ICBM, asigurand o aparare sigura si fiabila.
Chiar daca de zeci de ani se incearca diverse variante, solutiile par a fi inca departe de concretizare.
Aceasta situatie asigura in continuare echilibrul intre marile puteri nucleare prin doctrina anihilarii reciproce MAD . asa zisul echilibru a lui Nash , prin care nici un "jucator" nu doreste schimbarea strategiei.
Aparitia Coreei de Nord si a Iranului, cu pretentii de a folosi ICBM cu focoase nucleare, nu face decat sa complice situatia globala, rezolvarea acestei amenintari fiind greu de anticipat.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu