joi, 24 ianuarie 2019

Finantarea razboiului (I)

  Istoria se repeta daca nu o intelegem bine ? Este posibil, dar cel mai important in ziua de astazi este sa putem face diferenta intre adevar si manipulare. Tocmai din acest motiv trebuie sa studiem mai mult ce s-a intamplat in trecut ! Majoritatea temelor abordate in manualele de istorie sunt legate de razboi. Invatam despre razboaie drepte (jus ad bellumsi nedrepte, eroi, armament, fapte de arme, strategii si tactici, cuceriri , victorii si infrangeri,  cauzele conflictelor, tratate de pace, impartiri de teritorii .. si lista e lunga. Cred ca un salt extraordinar in intelegerea istoriei universale, a fost facut de emisiunile canalelor TV specializate in acest domeniu . E mai placut si mai util sa vezi explicatiile unor somitati in istorie, decat sa memorezi textul unui manual mediocru pentru a lua o nota de trecere la scoala sau sa citesti  articolase pe FB pline de propaganda .

Din pacate istoria finantarii razboaielor, desi este o disciplina a economiei de aparare  este destul de putin tratata de specialisti, fiind in general un subiect ce nu este abordat prea des. Prezentarea doar a cronologiei, a aspectelor politice, sociale, sunt insuficiente, daca ne gandim ca nici o armata nu poate functiona fara finantare, fie  ca e vorba de arme, munitii, uniforme, hrana, transport sau solde.
  Inca din antichitate, finantarea razboaielor s-a dovedit a fi esentiala pentru combatanti si de multe ori, a fost cea care a inclinat balanta in conflictele epocii. Pana la primul razboi mondial , un rol esential l-au avut rezervele de aur si argint al fiecarui beligerant, mai ales atata timp cat economiile erau de tip agrar.  


 Desi societatea umana a evoluat foarte mult, sursele de finantare ale razboaielor sunt cam aceleasi : surse proprii, taxare, împrumuturi externe sau interne, emitere de moneda, rechizitii sau jefuirea inamicului. 
 Finantarea razboaielor a fost  strans legata de sistemul bazat pe monede din aur si argint, pana in secolul XIX, odata cu aparitia datoriei de stat . Slabiciunea economica si inabilitatea de a mobiliza resurse financiare a  cauzat numeroase infrangeri.

 Un prim exemplu este celebra batalie navala de la Salamina, desfasurata intre o alianta a oraselor grecesti si armata persana condusa de Xerxes I. Dupa ce grecii reusisera sa ii stopeze pe persi in 490 i.Hr., la Maraton,  sub influenta lui Temistocle ,  au inteles ca se pot apara de o noua invazie  numai daca au o flota puternica. Asta inseamna bani pentru constructie si operare trireme. Majoritatea materiilor prime pentru fabricarea lor era procurata din import. Atenienii, organizati pe atunci intr-o democratie directa,  aveau in exploatare minele de argint de la Laurium, din extractie sa "batand" monede. Minele apartineau statului atenian, care erau concesionate unor antrepenori pe sume fixe si cota parte din extractie. Acestia, la randul lor inchiriau sclavi pentru a face profit, in perioada de varf fiind folositi 11 000 de sclavi pentru minerit. Arheologii au  descoperit circa  200 de mine cu 2000 de puturi de excavare.  Se estimeaza ca se extrageau si prelucrau circa 20 tone de argint anual, dar si mari cantitati de cupru si plumb. Temistocle (politician si general), i-a convins pe atenieni prin discursuri ( erau democratie - si hotareau ce sa faca cu bugetul ) sa foloseasca banii aflati la dispozitie - circa 100 talanti  ( un talant grecesc = 26 kg) pentru constructia a 200 de vase de razboi de tip trirema. Pe langa dotarea cu echipament militar, argintul folosea si la angajarea unui numar mare de mercenari, care erau platiti in medie cu 1 drahma pe zi ( (1 talant argint = 6000 drahme). De remarcat ca echipajele navelor de lupta nu foloseau sclavi, fiind format din oameni liberi platiti cu  solda.
Fara existenta acestor resurse bine folosite, probabil istoria Europei ar fi avut alt curs.

Trireme 


 Alexandru cel Mare a fost pe langa un mare conducator militar si un foarte bun expert in finantarea armatei sale.  Tatal sau, Filip al II-lea, a fost cel care a organizat o armata profesionista, folosind in lupta pentru prima data celebra falanga . In momentul cand Alexandru a succedat la tron dupa asasinarea lui Filip al II-lea, trezoreria Macedoniei dispunea de 60-70  talanti de argint.o suma modesta si o datorie de 500 talanti. Filip avea in planurile sale cucerirea Persiei si se pare ca facuse toate pregatirile militare necesare.
Veniturile din taxele impuse de statul macedonean erau de circa 20- 40 talanti/an.
Se pare ca initial Alexandru a luat un imprumut pe termen scurt de circa 800 talanti, avand la plecare provizii pentru doar 30 de zile.
Armata lui Alexandru era formata pentru inceput din 47 000 soldati , 6 000 cai, 120  nave , multi fiind mercenari si inca 12 000 militari ramasi in Macedonia. Se estimeaza  costurile de functionare ca fiind de 4000-5000 talanti/an, crescand apoi la 7000 talanti /an  ( 500 kg/zi argint) in campania din India, cand a crescut numarul de militari Pe langa plata soldelor si a echipamentelor, s-a construit o flota pentru transport, un sistem de servicii medicale si o retea de aprovizionare cu hrana . Familiile celor cazuti in lupta primeau solda cuvenita militarului. 
Plata mercenarilor se facea de trezoreria regala, armata din Macedonia era platita din fonduri asigurate de aristocrati, iar flota de  trierarchi , cetateni bogati obligati sa intretina anual costul unei trireme cu echipaj, de circa 1 talant/an.
 Dupa cucerirea fiecarui teritoriu, Alexandru a obtinut din aurul si argintul preluat si din taxe, sumele necesare continuarii campaniei care a devenit din ce in ce mai costisitoare. 
 Se estimeaza  ca in total din Persia, Alexandru a luat circa 225 000 talanti, din care 120 000 numai din jefuirea tezaurului din Persepolis, numai aur si argint. In total , sunt aproape 5800 tone argint, . Daca se aduna si celelalte campanii militare, se ajunge la 400 000 talanti.
  Alexandru Macedon a reusit sa gestioneze toate aspectele financiare ale campaniilor sale, organizand administrativ teritoriile, un sistem unitar de taxe, moneda unica, inlocuind-o pe cea persana deja existenta. 

Monede cu Alexandru Macedon   330 i.Hr.



 Istoria Romei antice este si ea un exemplu de folosire cu pricepere a diverselor metode de finantare a razboaielor. 
 In perioada republicana, adica timp de 500 de ani (510 i.Hr - anul abolirii monarhiei - 27 iHr.) , au fost incercate mai multe variante de acoperire a cheltuielilor militare. Initial, armata romana era formata numai din cetateni liberi, proprietari de pamant, care trebuiau sa indeplineasca datoria de a lupta pentru  Roma, organizati ierarhic in functie de suprafata detinuta. Aceasta metoda era folosita pentru campanii scurte, fara a exista o armata  permanenta. Astfel,  proportional cu  marimea terenului in posesie, cetateanul apt, trebuia sa lupte in conditiile in care isi platea singur echipamentul. Toti romanii trebuiau sa plateasca un tribut, o taxa speciala pentru razboi, calculata pe baza de recensamante periodice (census) . In principiu, cu acesti bani se finantau cheltuielile de hrana, transport, pe perioada unor campanii militare lungi si trebuiau sa fie returnati daca razboiul s-ar fi autofiantat prin castiguri pe seama inamicului. Soldatilor li se platea o suma simbolica, numita stipendium. Practic, doar jumatate din conflictele acelei perioade au adus avantaje banesti directe.
Incepand cu anul 300 i.Hr., armata a inceput sa devina profesionista imitial  cu recruti ( 6 ani serviciu),  sau pe baza de voluntari. care se angajau pentru 16 - 20 ani (plus 5 ca rezervist). In final, in perioada imperiala s-a renuntat complet la recrutare. 
  
Cele trei razboaie  punice (contra Cartaginei), au facut ca Roma sa devina cel mai puternic stat al antichitatii. Cartaginezii, buni comercianti , aveau in stapanire Iberia si Sardinia, cu mari zacaminte de argint , cupru , fier, cositor. Armata lor era formata numai din mercenari pentru trupele terestre, si proprii cetateni profesionisti folositi in celebra flota.
Dupa ce au fost invinsi de romani in primul razboi punic, care a durat 23 ani ( 264-241 i.Hr), romanii au obtinut Sicilia si Sardinia, plus despagubiri importante de razboi, respectiv 3200 talanti ( 96 tone argint), platibile in 10 ani. Deja apare o noua forma de finantare a razboiului. Ambele parti facusera eforturi financiare enorme si pierdusera un numar imens de soldati, fapte care au dus la mari repercusiuni in economiile celor state. Cartaginezii au fost atat de stramtorati, incat au refuzat sa isi plateasca mercenarii ( 20 000 combatanti) , acestia organizand in final un adevarat razboi , izbucnit initial ca si "conflict de munca".
Cel de al doilea razboi punic (218-201 i.Hr), a fost probabil cel mai mare si devastator conflict al lumii antice, care a cuprins toata Mediterana. Celebra armata a lui Hannibal, era finantata de argintul din Iberia, care producea circa 35 de tone /an, reusind sa duca un razboi de peste 16 ani pe teritoriu strain , fara sprijin financiar din capitala. Scipio Africanul , conducatorul roman, a reusit in timpul razboiului sa cucereasca Iberia, lasandu-l pa Hannibal izolat in Italia si fara sursa de finantare.. Spre finalul razboiului, cetatenii romani bogati au platit construirea din fonduri private a unei flote de 200 quinquereme . avand promisiunea de a li se inapoia cheltuiala cu dobanda, in caz de victorie. Este prima forma cunoscuta de imprumut public pentru razboi.
 Cartaginezii invinsi au fost obligati sa plateasca 10 000 talanti ( 300 tone argint) , iar grecii si macedonenii care luptasera impotriva romanilor, alti 2700 talanti. 
 Dupa cucerire romanii au intensificat exploatarea minelor din Iberia, folosind circa 40 000 sclavi  iar pana in 148 i.Hr., au cucerit Grecia, cu ale sale mine cu tot. 
In mai putin de 50 de ani, Roma a devenit o superputere, ajungand in final sa distruga complet rivalul din Cartagina, armata fiind sustinuta financiar fara plata tributului de proprii cetateni.
Incepand cu anul 211 i.Hr, denarul a devenit moneda de argint folosita in toate teritoriile romane.
 O alta prada de razboi, a fost capturarea unui imens numar de sclavi, folositi apoi in economie ca forta de munca ieftina. 
In perioada lui Iulius Cezar,  s-au adaugat noi teritorii bogate in argint si aur  : Galia si Britannia, sporind forta economica a Romei. Ceva mai tarziu s-a schimbat regimul oarecum democratic de republica, devenind imperiu odata cu declararea primului imparat  Octavian Augustus 
 Incepand cu anul 107 i.Hr., armata fusese reorganizata , fiind aplicate reformele lui Marius  , prin care, in principal au fost admisi in armata si cei fara pamant sau fara banii necesari sa isi cumpere propriul echipament . S-a structurat armata sub forma de legiuni si s-a oferit pamant veteranilor retrasi la pensie, in teritoriile cucerite.
 In perioada Imperiului roman,  structura economica era cea a unui stat in care 80 % din cheltuielile sale erau destinate armatei. Plata militarilor se facea in denari din argint , un soldat infanterist primind 225 dinari/an din care se scadeau cheltuielile cu hrana, echipamentul, la care se adaugau bonusuri. 
REMUNERATION OF ROMAN COMMON FOOT SOLDIERS (about AD 70)[152]
Remuneration
item
legionary pedes:
amount (denarii)
(annualised)
XXXauxiliary pedes
amount (denarii)
(annualised)
Stipendium (gross salary)225188
Less: Food deduction6060
Less: Equipment etc. deductions5050
Net disposable pay11578
PlusDonativa (bonuses)
(average: 75 denarii every three years)
25none proven
Total disposable income14078


Evolutia numarului de militari

 Pentru a putea sustine bugetul armatei, in perioada imperiului erau necesari 80-100 milioane denari, adica 2-300 tone argint/an. De notat ca productia de argint a avut un maxim de 200 tone/an, iar in total erau in circulatie in primul secol al erei noastre circa 10 000 .
Augustus a organizat aerarium, trezoreria statului, in care functiona si aerarium militarae pentru pensiile veteranilor. Era finantata in principal din colectarea de taxe care trebuiau platite tot in denari.

Bugetul militar ca % din PIB

In perioada republicana functiona sistemul de check and balances , iar ulterior au crescut puterile imparatului in comanda armatei. 


Odata cu marirea imperiului, a crescut si numarul militarilor, implicit bugetul necesar. 
In momentul cand a fost stopata cucerirea de noi teritorii, inclusiv cu rezerve de aur si argint, a devenit din ce in ce mai dificila plata soldelor. La fel de anevoioasa era sustinerea programului "panem et circenses", cel care aduce popularitate si voturi.
Solutia adoptata de diversi imparati a fost deprecierea denarului, care a scazut treptat ca si gramaj  de la 4.55 g la 3.4 g si apoi a scazut si puritatea. Rezultatul a fost inflatie cu o crestere rapida a preturilor si in final colpasul economic. De remarcat ca s-a intentionat limitarea cresterii preturilor prin limitare administrativa. (de aici am mostenit  problemele cu ROBOR-ul si cursul de schimb !!)
Pacat ca politicienii nostri nu sunt pasionati de istorie. Ar trebui sa invete ce spunea Cicero in anul 55 i.Hr. 


Soldele militarilor si inflatia


  Cand a inceput sa scada productia de argint in Spania, a fost nevoie de alte surse pentru metale pretioase .
  Razboiul lui Traian contra Daciei a avut desigur si un mare impact financiar pentru imperiul roman.
Constructia podului peste Dunare a fost o mare realizare inginereasca care probabil s-a facut cu niste costuri uriase . Imperiul avea nevoie mereu de bani, iar din Dacia se pare conform estimarilor facute de diversi istorici, au fost luate dupa cucerire 165 tone de aur si 300 tone argint, dupa care a urmat exploatarea intensiva a minelor din Apuseni. 
Daca facem transformarea la raportul de schimb aur/argint care  era de 12 : 1, tezaurul valora circa 2300 tone de argint , aproape 40% din valoarea celui luat de Alexandru Macedon in timpul razboiului cu Persia. Transformat in denari sunt circa 700 milioane de dinari, bugetul armatei romane pe 7 ani. Au fost luati si 100 000  sclavi.
Se pare ca suntem baieti buni dar nu prea avem noroc la aur !!

War, the most profitable economic activity in the ancient world, transferred wealth violently through the sacking of cities and the selling of survivors into slavery


(va urma)



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu