joi, 14 februarie 2019

Finantarea razboiului (IV)

WW1 

Primul razboi mondial a adus o schimbare majora in modul de desfasurare a conflictelor militare.
S-a renuntat la folosirea armatelor profesioniste si a mercenarilor, trecandu-se la sistemul de recrutare . Aceasta abordare a inceput in timpul Revolutiei franceze cu celebrul slogan : " Tout Français est soldat et se doit à la défense de la patrie ". A dezvoltat-o Napoleon si a devenit in sec XX  metoda generala de constituire a fortelor armate.
Incepand cu 28 iulie 1914, au urmat recrutari generale in toate tarile combatante, avand ca rezultat formarea unor armate cu un numar de luptatori nemaivazut in istorie. In total, au fost mobilizati peste 70 mil militari, din care 60 mil europeni. Din acestia, circa 8.5 mil au fost ucisi si 21 mil raniti. Numarul total de morti si raniti, inclusiv civili este de peste 40 mil.



In plus, ww1 a inaugurat si folosirea armamentului produs in masa, in urma revolutiei industriale din sec XIX. Eforturile facute in plan militar, au trebuit sa fie sustinute si de un enorm sacrificiu financiar.
Inainte de izbucnirea razboiului, a existat o tendinta majora de crestere a rezervelor de aur in fiecare stat european. Dorinta de a avea cat mai mult  aur in bancile centrale, a continuat si in timpul desfasurarii ostilitatilor. Anglia a interzis exporturile de aur din Africa de Sud si a cumparat toata productia la pret fix pana in 1919.  Aurul cumparat de englezi a provenit circa 2/3 din Africa de Sud si restul din Australia.  Motivul principal a fost folosirea aurului ca metoda de sustinere a monedei nationale. Ulterior, in timpul razboiului, s-au facut plati directe in aur pentru armament, hrana sau combustibili. Rezervele de aur ale Bancilor centrale au crescut astfel : Franta de la 1945 mil franci in 1897, la 3507 mil franci in decembrie 1913 ; Germania de la 596 mil marci in 1905, la 1.17 mld in 1913  ; Rusia de la 903 mil ruble in 1906, la 1.68 mld ruble in 1913. 
Ca o mica paranteza, acum statele care cumpara aur in cele mai mari cantitati sunt Rusia, China, Turcia, mai nou Ungaria si Polonia . ( coincidente ? - la noi apar voci : sa vindem aurul !!)

Imagini pentru bank of england vault gold

 Estimarile facute pentru un eventual razboi in Europa prevedeau un conflict de scurta durata. Realitatea a fost total diferita. Prelungirea razboiului, s-a dovedit fi un mare avantaj pentru aliati , care aveau economii mai versatile si surse globale de aprovizionare,.
Totalitatea costurilor razboiului (in $ 1913) sunt de circa 125 mld (echivalentul a 3172 $ 2018) cheltuite de Aliati si 61 mld ( 1548 mld $ actualizat) de Puterile Centrale. 


Allied Powers
Cost in Dollars in 1914-18
United States
22,625,253,000
Great Britain
35,334,012,000
France
24,265,583,000
Russia
22,293,950,000
Italy
12,413,998,000
Belgium
1,154,468,000
Romania
1,600,000,000
Japan
40,000,000
Serbia
399,400,000
Greece
270,000,000
Canada
1,665,576,000
Australia
1,423,208,000
New Zealand
378,750,000
India
601,279,000
South Africa
300,000,000
British Colonies
125,000,000
Others
500,000,000
Total of all Costs
125,690,477,000
Central Powers
Cost in Dollars in 1914-18
Germany
37,775,000,000
Austria-Hungary
20,622,960,000
Turkey
1,430,000,000
Bulgaria
815,200,000
Total of all Costs
60,643,160,000


 Toate tarile beligerante au luat ca prima masura suspendarea convertibilitatii propriei monede.
 Majoritatea au revenit la sistemul monedei cu suport in aur,  in 1927.  Cheltuielile au explodat 
si a fost necesara o combinatie de crestere a taxelor , inflatie, indatorare externa si interna, 
fiecare metoda fiind folosita in procente diferite de fiecare stat.  In final, toate cheltuielile sunt 
suportate de populatie prin taxe si devalorizare . 
Avantajul imprumuturilor este de a amana momentul platii si o distributie a sarcinii fiscale pe o 
perioada mai lunga.Daca privim situatia Angliei, se observa in tabelul de mai jos marirea 
veniturilor prin cresterea taxelor dar si cresterea cheltuielilor,  adancirea deficitului,  rezultand
o marire a datoriei publice
Bugetul UK  (mil £)\



1913-14
1914-15
1915-16
1916-17
1917-18
1918-19
Venituri
198.2
226.7
336.8
573.4
707.2
Cheltuieli
197.5
560.5
1559.2
2198.1
2696.2
+/-
+0.7
-333.8
-1222.4
-1624.7
-1989.0


Datorie publica (mil £) 


File:National_Debt_IMG.jpg
In mod similar, s-a produs o crestere a deficitului public in toate tarile beligerante

Deficit % din PIB

Year
U.K.
France
Germany
1914
61.3
54.8
73.5
1915
79.8
79.4
94.4
1916
75.0
86.6
92.7
1917
76.1
86.1
90.8
1918
69.2
80.0
93.8
Daca in UK , a existat o crestere a PIB intre 1914-1918 de circa 7 %, in aceeasi perioada PIB-ul a scazut in Germania cu 27 % iar in Rusia, Imperiul Otoman, Austria, a scazut intre 30-40 %Cheltuielile guvernamentale in UK, au ajuns de la 8 % din PIB in 1913, la 38 % in 1918. 
In Franta a avut loc o scadere dramatica a productiei industriale de otel si carbune, datorita ocupatiei germane , rezultand o micsorare a PIB cu 24 %.
UK a finantat prin imprumuturi majoritatea cheltuielilor de razboi ale aliatilor : 100% pentru Italia, 2/3 Rusia si Franta plus alte state aliate mai mici. La sfarsitul lui 1916, UK aproape isi epuizase resursele, dar intrarea SUA  in razboi, a adus inclusiv surse noi de finantare. 
Germania la randul sau a finantat costurile pentru Imperiul Otoman, platind in aur. Economia turcilor, in preponderenta  bazata pe agricultura, nu a facut fata necesitatilor razboiului. Desi au primit echipamente militare capturate de nemti de la belgieni si rusi, armata otomana s-a redus datorita dezertarilor de la 800 000  militari in 1916, la doar 100 000  in 1918. 
la inceputul razboiului, turcii aveau o datorie de 716 mil $ in urma razboaielor balcanice, datorand circa 75 % catre UK si Franta si doar 20% Germaniei. Au hotarat sa se alieze cu Germania, refuzand sa mai plateasca datoriile. 
Una din metodele de finantare folosita in toate statele, a fost emiterea de obligatiuni de stat.
Obligatiunile de razboi emise in UK, au strans 3.3 mld pounds, iar cele americane, Liberty Bonds au colectat 20 mld $.

Obligatiuni de razboi


Uncle Sam 

Imagini pentru uncle sam wiki

Datoria publica a Germaniei a crescut de la 5 mld marci in 1914, la 156 mld marci in 1918. 
Practic Germania nu a avut acces la credite externe.  Au fost facute 8 emisiuni de obligatiuni de razboi catre populatie, s-au strans  100 mld marci. Guvernul a intervenit prin impunerea de preturi fixe, dar in final, inflatia a explodat.  Nu ai credite, nu cresti taxele, trebuie sa tiparesti bani.
      
Englezii au platit dobanda la obligatiuni pana in 2017 ( adica 100 de ani- firma serioasa). Americanii au fost corecti, iar la nemti, inflatia i-a facut pe investitori sa piarda tot.
Rusii au tras teapa, in prezent in Franta existand circa 400 000 de posesori de obligatiuni rusesti neonorate ( unii spun ca valoreaza 30 mld euro). Probabil ca rusii care au cumparat asa ceva au disparut de mult prin Gulag,
In total rusii au refuzat sa plateasca datorii de 60 mld ruble, din care 16 mld ruble datorii externe. Odata cu venirea la putere a bolşevicilor, a urmat repudierea tuturor obligatiilor de plata pentru orice fel de forma de imprumut facuta de imperiul tarist. 
In 1996 Rusia a mai platit o suma infima  din datoria tarista  catre posesorii de obligatiuni  si 330 mil euro in 2000.
Dupa terminarea razboiului, tratatul de pace de la Versailles a avut o componenta financiara foarte importanta, multi sustinand ca tocmai aceasta a provocat izbucnirea ww2. Printre cei ce au  sustinut aceasta teorie, cel mai cunoscut este cunoscutul economist John Maynard Keynnes
Austria, Ungaria si Turcia au fost exonerate de a plati despagubiri deoarece au pierdut teritorii. De remarcat , Romania a devenit datoare catre Aliati , prin preluarea datoriei repartizate Transilvaniei , din fostul imperiu.
Germania trebuia sa plateasca 132 mld marci ( circa 26 mld $ 1913, respectiv, 643 mld S actuali), echivalentul a 100 000  tone aur.
Majoritatea banilor erau destinati despagubirilor pentru distrugeri cauzate de  razboi civililor din Franta si Belgia, Nemtii s-au simtit frustrati si nedreptatiti. Obiceiul platii de reparatii de razboi , dateaza de la razboaiele punice,  Dupa ocuparea Frantei in timpul razboiului franco-prusac din 1871, nemtii nu au plecat pana cand, dupa 3 ani au primit echivalentul a 1500 t aur. 
Prin stabilirea obligatiilor de plata, Germania trebuia sa plateasca in rate datoria din ww1. Deoarece au intrat in default, nelivrand la timp carbunele si lemnul in contul datoriei, Franta a ocupat bazinul Ruhr in perioada1923-1925.
Aflati in imposibilitatea platii datoriilor si a refacerii economice , nemţii au dat drumul la tiparnita de bani, cu consecinţe dezastruoase pentru toata lumea.

Hiperfinflatia

Imagini pentru Crédit Français premiere guerre billet

In 1924 s-a hotarat de catre aliati prin planul Dawnes, o reducere a datoriei, stabilizarea marcii si relansare economica. Dawnes a luat premiul Nobel pentru pace, francezii s-au retras din Ruhr si bancherii americani au oferit un imprumut de 200 mil $ Germaniei pentru relansare economica.
Dupa ce s-au tinut de plata scadentelor. in 1929 nemtii au cerut o noua schema de plata , fiind negociat  planul Young, care a fost anulat datorita crizei financiare 1929-1933. 
In plan politic, in Germania s-a propus in 1929 o 'Lege a libertatii' (Freiheitsgesetz), care trebuia sa anuleze plata oricarei datorii de razboi  si sa ii absolve pe nemti de asa zisa " vina de provocare a razboiului" . Chiar daca a fost votata dar nu a intrat in vigoare, a netezit accesul lui Hitler la putere. Populism, nationalism,  jos bancherii, antisemitism ,....desi stim urmarile, repetam cu perseverenta aceleasi greseli. Pana in 1932, nemtii platisera circa 20% din datorie.

Primul transport de aur american dupa planul Dawnes

men standing around looking at barrels

Hitler a anulat plata datoriilor in 1933. In 1953, s-a semnat un nou acord de plata a unui rest de 16 mld marci datorii din ww1 , plus 15 mld marci imprumuturi acordate, platibile dupa reunificarea Germaniei. Au fost achitate sumele  integral intre 1990-2010.
SUA au imprumutat aproximativ 10 mld $ aliatilor europeni, o parte prin intermediul UK, care in final datora 4.7 mld $ catre SUA, dar avea de primit 11 mld $ de la aliati. Plata datoriilor catre SUA era conditionata de plata datoriilor Frantei, care asteptau despagubirile de la Germania.

Romania in primul razboi mondial

 Odata cu izbucnirea ww1, Romania a inceput programe de dotare si organizare a armatei.
Astfel, bugetul Ministerului de razboi a crescut de la 73 mil lei in 1913, la 115 mil lei in 1916 (18% din bugetul de stat) si in plus s-au acordat credite de 828 mil lei pana la intrarea in razboi. Conform planului de mobilizare, România putea mobiliza cinci corpuri de armată (15 divizii, dintre care zece active si cinci de rezervă), două divizii de cavalerie și cinci brigăzi de călărași; în total, o forță de 301 de batalioane (cu 260 de mitraliere); 99 de escadroane (cu 22 de mitraliere) si 227 de baterii (din care două de obuziere grele și nouă de asediu), cu un efectiv total de 630.000 de oameni.
Finantarea s-a facut prin imprumuturi interne , in primul rand de la Banca Nationala ( 8 imprumuturi in valoare de 1.6 mld lei) si credite externe, folosite mai ales pentru achizitia de armament. Incepand cu aprilie 1917 a fost oprita convertibilitatea leului.
In zona ocupatiei germane , a fost introdus in circulatie  leul de ocupatie, in valoare totala de 2.3 mld lei, adica de doua ori mai mult decat valoarea biletelor BNR aflate in circulatie in 1916 ( 1.03 mld lei). Emiterea a fost facuta de Banca General Romana, o banca cu capital german infiintata in Bucuresti inca din 1897 , fara nici un fel de acoperire. Aceasta masura a creat o inflatie puternica, resimtita pe termen lung.
In 1914, leul era echivalent cu francul elveţian şi cu francul francez, iar o liră sterlină se cumpăra cu 25,5 lei, în timp ce dolarul american costa circa 5 lei. In aprilie 1919, francul elveţian şi cel francez costau 3 respectiv 2,5 lei, în vreme ce o liră sterlină ajunsese deja la 66 de lei, iar dolarul la 15 lei.
 Pagubele şi jaful comis de ocupanţii străini (germani, austro-maghiari şi bulgari) au fost estimate la fabuloasa sumă de 72 de miliarde lei aur, fără a socoti pierderea Tezaurului Băncii Naţionale, de peste 93 de tone de aur, valorînd peste 314.550.400 lei aur, trimis la Arhivele de la Moscova în 1916-1917 pentru păstrare şi nerecuperat în întregime nici astăzi. Comisia de reparatii de la Paris a recunoscut pierderi de 31 mld lei, acordand doar 3.1 mld lei ca despagubiri.
Pe de altă parte, tratatele de pace și procesul înfăptuirii Marii Uniri au implicat o serie de costuri care au trebuit asumate de noul stat unitar, România preluând 1,61% din datoria antebelică angajată a Austro-Ungariei și 21,8% din cea a Ungariei, proporțional cu teritoriile intrate în componența statului român . 
S-au facut noi imprumuturi  interne semnificative („Împrumutul Unirii” în valoare de 1,1 miliarde lei), respectiv pentru unificarea monetară (7,5 miliarde lei) și nevoile Trezoreriei (3,7 miliarde lei), inclusiv pentru retragerea din circulație a coroanelor, rublelor și biletelor emise de autoritățile de ocupație

Imagini pentru „Împrumutul Unirii”

Datoria externa a Romaniei ca tara succesoare a fost compusa din: 64,4 milioane USD, 2.227,8 milioane franci elvetieni, 72 milioane franci aur, 1,8 milioane florin olandez.
Datoria publica externa pentru plata ajutorului in munitie si material de razboi primit de la aliati era: 26 milioane lire sterline catre Anglia; 47,7 milioane USD catre SUA; 185 milioane lire catre Italia; 1.400 milioane franci aur catre Franta.


Romania a trebuit sa suporte un efort financiar coplesitor  pentru a sustine razboiul de intregire. A ramas cu datorii de 40% din PIB si a mai cheltuit inca 40% din PIB pentru implementarea Unificarii, in primii 10 ani. 






.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu