Apararea contra rachetelor balistice (VI)

RUSIA

 Sistemele rusesti de aparare anti rachete balistice sunt formate in principal din familia  S 300V , derivate din modelul initial S 300 P.
Producatorul Almaz Antey , are 95 000 angajati, 50 de centre pentru productie si cercetare si o cifra de afaceri anuala de peste 8 mld $, fiind al 12-lea producator mondial de armament.
S 300V (V vine de la Voyska -terestru) este codificat NATO ca SA-12 Gladiator/Giant, dupa numele celor doua rachete folosite : 9M82 (Gladiator) avand o raza de 75 km si  si 9M83 (GIANT) cu raza de 100 km si altitudine maxima de 32 km. Ambele rachete folosesc o incarcatura exploziva de 150 kg. Sistemul este mobil, folosind transportoare  pe senile  MT-T , cu masa de pana la 46 t. 
A devenit operational in 1984, fiind urmat de S 300 VM (SA-23) in 1996, care are alte radare si un alt punct de comanda. Varianta downgradata pentru export este Antey 2500 , vanduta in Venezuela si Egipt . Dupa un mare scandal, Iranul a cumparat una din variantele S 300PMU2 , nu si Almaz Antey 2500.
Sistemul S 300V a evoluat in timp in V1,V2,V3,V4 si VM, prin imbunatatirea performantelor radarelor si rachetelor.

S 300 VM (Antey 2500)

Este format din urmatoarele componente :

                      


- punct de comanda 9S457 ME

- radar 360 9S15M2 (Bill board)
Este un radar 3D ce realizeaza detectia la distanta a tintelor . Functioneaza cu o perioada de rotatie de 12 secunde, in modul de detectie a tintelor aeriene, avand o raza de 200 km, sau 6 secunde pentru detectie rachete balistice tip Scoud, la distante de 100 km. Pentru rachete balistice cu raza mai mare, performantele de detectie sunt mai limitate datorita vitezei mici de rotatie.

- statie radar multicanal 9S32ME PESA X band, pentru ghidare rachete  (max.24)
Este un radar similar cu radarul MPQ-53 (PATRIOT PAC 2), folosit pentru achizitie si urmarire tinte cu datele primite de la postul de comanda. Controleaza iluminatoarele de tinta de pe TELAR si ghideaza rachetele in cursul mijlociu de zbor. Sistemul ilumineaza continuu tintele iar rachetele folosesc semi-active homing. Acopera un unghi de 340 grade.

- radar sectorial 9S19ME  (High screen ABM-ALCM)
Este un radar PESA X band, destinat detectiei rapide si urmaririi initiale a rachetelor pe un sector de 90 grade. Este asemanator cu MPQ 53. Are trei moduri de functionare :
       - scanare 90 grade in azimut, si elevatie intre 26 si 75 grade pentru detectie rachete balistice IRBM , avand o raza de 70- 150 km. Transmite pozitia si datele cinematice ale tintei catre punctul de comanda pentru 16 tinte
       - scanare 60 grade azimut si elevatie intre 9 si 50 grade pentru rachete balistice cu raza scurta , avand o raza de 15-130 km
       - aceeasi scanare ca in modul precedent, pentru detectie tinte aeriene in conditii de bruiaj electronic sever
Precizia radarului este declarata ca fiind de  un unghi  de 12 - 15 minute si 70 m raza.
Este considerat un radar similar cu cele vestice, avand totusi antena si sistemul de transmisie din anii '70, dar are marele avantaj de a fi mobil.

                                                                        Ghidare interceptor

                                      
                                                                     Raze detectie radare

                           
                                                    Raza de detectie S 300V  functie de RCS tinta

                   
Raza de acoperire a fiecarui tip de radar, este dependenta de caracteristicile de "invizibilitate" ale tintei, cuantificate respectiv prin RCS .
Practic razele de detectie pentru fiecare tip de radar si fiecare tip de tinta (caracterizata prin viteza) , se corecteaza functie de caracteristica RCS a tintei.
Valoarea    RCS  pentru ogiva unei rachete balistice este estimata in jur de 0.02 m2 .

Sisteme de lansare (max.4), care cuprind :


- vehicule TELAR (transporter erector launcher and radar) care au lansator si radar de iluminare propriu.

          - lansator 9A83ME (max.6) pentru 4 rachete 9M83ME Gladiator
          - lansator 9A84ME (max.6) pentru 2 rachete 9M84ME Giant

                             

Rachetele interceptoare folosite sunt cu doua trepte, combustibil solid, ajutaj varaiabil la prima treapta, navigatie inertiala si semi activ homing radar :

9M82 Gladiator ;
- incarcatura exploziva 150 kg
- masa totala - 1700 kg
- dimensiuni : inaltime 7.5 m, diametru 0.5 m, anvergura 0,5 m
- inaltime max. 25 km
- raza maxima 40 km
- viteza 1.8 km/s

9M83 Giant
- incarcatura exploziva 150 kg
- masa totala - 3300 kg
- dimensiuni : inaltime 10 m, diametru 0.85 m, anvergura 0,5 m
- inaltime max. 25 km
- raza maxima 200 km
- viteza 2.5 km/s

In variantele S 300V4 , S 300VMD, raza rachetelor a fost crescut la 300 , respectiv 400 km, cu viteza de 2.7 km/s. S 300 V4 este oferit la export din 2016 sub numele Antey 4000.                                    

Sistemul mai contine echipamente de deservire, transport,manipulare si un punct de antrenament operatori.

                                   

 

Comparatie performante S 300V/Antey  2500 

                                      

Comparatie performante S 300V/Antey 2500/PAC 2/PAC-3

(comparatie facuta de rusi

                                

S 300V si toate variantele folosesc rachete interceptoare foarte mari comparativ cu PATRIOT : Gladiator 1700 kg, Giant 3300 kg fata de PAC-2 900 kg.
Incarcatura exploziva este  mult mai mare (150 kg vs 91 kg PAC -2 ).
Sistemul de ghidare track via missile este asemanator cu cel de la PAC 2,
Nu au variante cu hit to kill vehicle.
Ca si pret, rusii au vandut Egiptului cu 1 mld $ un  regiment cu 3 batalioane a cate 4 baterii

S -400  Triumf

Sistemul desi nu este dedicat  ABM, are si capabilitati anti rachete balistice, folosind rachete din familia 9M96 , interceptoare cu sistemul hit to kill si radar activ , asemanatoare cu PAC-3.

9M96 si 9M96E2  :

- raza 120 km (PAC-3  20 km)
- inaltime maxima 30 km (PAC-3  15 km)
- viteza 1 km/s  (PAC-3  1.5 km/s)
- masa 420 kg (PAC-3  312 kg)
- incarcatura exploziva 24 kg  (PAC-3  24 kg)


9M96E

- raza 40 km
- inaltime maxima 20 km
- viteza 0.9 km/s
- masa 333 kg
- incarcatura exploziva 24 kg
- poate intercepta tinte cu viteza max 5 km/s
- dimensiuni ; lungime 4.75 m, diametru 240 mm

                                       



S 500 Prometeus

Este noua generatie de sisteme anti racheta balistice. Carcateristicile tehnice sunt doar estimate. rusii vorbind de raze si inaltimi de interceptare mult mai mari , intrand cumva in clasa THAAD .

Sistemul va cuprinde ;

- lansator 77P6  folosind un vehicul BAZ-69096  10X10

                                   

- post de comanda 55K6MA ai 85Zh6 montate pe BAZ-69092-12  6X6

- radar 91N6A(M),  o varianta imbunatatita a lui 91N6 (Big bird) pe BAZ-6403.01  8X8

- radar 96L6-TsP, varianta imbunatatita a lui 96LE (Cheese board) pe BAZ-69096  10X10

- radar 76T6 pe BAZ 6909-022 8X8

- radar 77T6 BAZ-69096  10X10

- rachete 77N6-N si 77N6-N1

 

Printr-o comparatie "simplificata", S 300 V foloseste tehnologie asemanatoara PAC-2 , dar cu rachete si incarcatura mult mai mari, S 400  se apropie de PAC-3, iar probabil S 500 de THAALES.

Deocamdata rusii nu au nici un interceptor in afara atmosferei , viitorul S 500 probabil fiind primul, iar un sistem echivalent AEGIS nu exista.

In comparatie, americanii sunt mult mai avansati in tehnologia kill vehicle, dezvoltand in prezent multiple kill vehicle, pentru distrugerea simultana a mai multor ogive ale aceleiasi rachete balistice.

CHINA

Chinezii au si ei probabil sisteme anti rachete balistice, dar sunt foarte putine informatii despre ele :

HQ-19 (gen THAAD), HQ-26 (gen SM-3 AEGIS), HQ 29 (gen PAC-3).

Oricum chinezii au demonstrat ca au tehnologia hit to kill, doborand un satelit propriu dezafectat intr-un test efectuat in 2007 . Vehiculul tip hit to kill, lansat de o racheta balistica DF 21, avand o viteza de 8 km/s , a interceptat satelitul la o altitudine de 835 km. Probabil acelasi vehicul este folosit de HQ 19.

   

COREEA DE SUD

Coreenii au dezvoltat prin colaborare cu rusii sistemul KM-SAM , folosind tehnologia hit to kill si radare de la S 400 , in productie fiind varianta Cheolmae II.

La proiect au participat Antey, Samsung Thales , Doosan, LigNex1.

Pentru interceptare rachete balistice, este in dezvoltare Cheolmae 4-H , similar THAAD. 

Cateva concluzii

Realizarea unor sisteme anti rachete balistice este extrem de dificila si costisitoare .
Este mult mai usor sa construiesti rachete balistice decat sisteme anti racheta.

Interceptorii folositi initial erau echipati cu  o incarcatura exploziva mare, necesitand rachete relativ mari pentru lansare.

Dezvoltarea sistemelor hit to kill, a dus la micsorarea dimensiunilor si cresterea vitezei interceptorului, unele modele inca folosind o incarcatura exploziva mica.
In prezent nu exista sisteme performante de interceptare a rachetelor balistice intrecontinentale ICBM. Americanii incearca sa dezvolte GDM cu rachete plasate in Alaska si California, dar rezultatele sunt inca modeste. Oricum, in cazul ICBM care folosesc ogive independente, tip MIRV sau MRV, si au si contramasuri , sistemul este ineficient.
In acest mod, echilibrul intre Rusia, China si Sua, se pastreaza prin doctrina de anihilare reciproca, Muttual assured distruction  (MAD).
Ca si raza de acoperire AEGIS este cel mai performant sistem , interceptand rachete balistice cu raza medie si intermediara in spatiul extraatmosferic, in timpul perioadei de zbor mijlocie.
Cum Rusia si USA, au renuntat reciproc la rachetele balistice cu raze intre 500 si 5500 km prin tratatul INF in 1988, sistemul este destinat doar contra unor tari ca Iranul si Coreea de Nord.
THAAD, ARROW 3 si probabil S 500, sunt destinate interceptarii rachetelor balistice cu raza medie si intermediara, in faza terminala, acoperind suprafete pe o raza de maxim 200km.
Sistemele PATRIOT, MEADS, SAMP/T, S 300V, David's sling sunt destinate interceptarii rachetelor cu raza scurta si medie, 

Desi s-au perfectionat radarele si retelele de senzori interconectati, raza de interceptare este inca mica, majoritatea sistemelor fiind de tipul point defense, fiind eficace contra rachetelor balistice simple, gen Scoud.
In general, raza maxima sugerata de producatori in prezentari, trebuie corectata in functie de viteza, inaltimea si RCS-ul tintei. In plus, unele au unghiul de acoperire a zonei aparate, limitat .
Nici aceste sisteme nu sunt atat de performante contra rachetelor cu traiectorie cvasi-balistica.
Acestea zboara pe o traiectorie joasa si executa manevre, eventual lansand si contramasuri gen tinte false. O astfel de racheta este Iskander M.
Desi majoritatea sistemelor nu au fost testate in actiuni de lupta reala, performantele fiind doar cele confirmate in teste de simulare, amplasarea lor este in prezent folosita de conducatorii politici in relatiile internationale, ca factori de influenta regionala.
Mass media si publicul larg devin partizani pro si contra, potentialii inamici sau unii vecini se supara, cum este recentul caz al sistemului THAAD amplasat in Coreea de Sud.
Oricum, majoritatea parerilor sunt subiective si in general exista multa manipulare politica.
Ramane de vazut ce se va intampla si cu achizitia unor sisteme de acest gen si in Romania.

Apararea antiracheta de croaziera

  Prima racheta de croaziera  devenita operationala in 1944 , a fost V-1, celebra Vergeltungswaffe-1,  "arma de razbunare" nr. 1  a lui Hitler. 

Daca englezii reuseau sa contracareze  V -1 cu artilerie AA, baloane de baraj, avioane Spitfire, Hawker Tempest, Mosquito , Mustang, folosind chiar un Vickers Wellington dotat cu radar pentru ghidarea "Diver patrols" , sau agenti dubli pentru a dezinforma nemtii asupra zonelor de impact,  acum situatia s-a complicat datorita avansului tehnologic.

In prezent racheta de croaziera este una din armele redutabile in conflictele moderne. 

Este o arma care zboara autonom , in principal pe o traiectorie orizontala, de la lansare pana la impact.

Este folosita pentru a lovi cu precizie  tinte terestre sau navale, atat cu focoase conventionale cat si nucleare. Raza de actiune este intre cateva zeci de km si 3000 km pentru  KH 55SM (incarcatura termonucleara de 200 kt TNT) . Viteza rachetelor poate fi subsonica, supersonica sau hipersonica si pot fi lansate de la sol, din aer , de pe nave sau chiar submarine  aflate in imersie.

In general, rachetele de croaziera subsonice sunt propulsate de motoare turboreactoare, iar cele supersonice si hipersonice,  cu motoare racheta combinate cu statoreactor

Dintre rachetele cu tinte terestre , cele mai cunoscute sunt cele din familia Tomahawk, lansate de pe nave sau submarine ale USNavy. Incepand cu 1991, peste 2000 rachete au fost lansate in diverse atacuri aeriene.

Sistemele de ghidare ale rachetelor de croaziera sunt foarte precise , asigurand o mare acuratete  de doar cativa metri.  De obiciei sunt formate din : sistem de navigatie inertiala (INS), GPS, TERCOM (Terrain Contour Matching), in care sunt comparate datele altimetrului de bord cu cele dintr-o harta a terenului pre-incarcata in calculatorul de bord. sau folosind DSMAC (Digitized Scene Mapping Arrea Correlator). Pentru a realiza si utiliza astfel de harti, este nevoie de o tehnologie avansata , pe care nu o au decat cateva state.

Rachetele de croaziera sunt de mici dimensiuni in comparatie cu avioanele, aripa are o suprafata mica, la fel  si ampenajele.

In general sunt folosite la inceputul unui conflict armat, fiind lansate pentru atacarea infrastructurii si a obiectivelor militare importante.

Apararea contra rachetelor de croaziera, in special a celor destinate tintelor terestre are mai multe componente :

In primul rand s-a incercat neproliferarea acestei arme , fiind semnate mai multe tratate si conventii. 

Astfel, un numar de 35 state au aderat la Missile Technology Control Regime (MTCR) incepand cu 1987, instituind un control al exporturilor de rachete cu sarcina utila de peste 500 kg si raza mai mare de 300 km. Romania s-a angajat voluntar sa respecte tratatul , fara a fi membra. Prin Wassenwar Arrangement (1996), in care este si Romania semnatara, sunt controlate o lista tehnologii care pot fi folosite in fabricarea de rachete. Cu toate aceastea , tari ca Iranul, Corea de Nord, Israel, Pakistan au dezvoltat constructia de rachete .

 Rachetele anti-nava propulsate de motoare aeroreactoare si care zboara la inaltime mica  sunt tot rachete  de croaziera si au o raza de actiune de la cativa zeci de km , pana la 5-700 km.

Cateva din rachetele de croaziera cu raza mare pentru atac la sol : 

SUA - Tomahawk Block IV (1700 km), AGM 86 (1100 km), AGM 129   (3700 km)

Rusia -  KH 55SM (3000 km), 3M14 Kalibr (2500 km), RK 55 (3000 km)

China - DH 10 (1500 km)

Coreea de sud - Hyunmo 3 ( 1500 km)

Iran - Meshkat (2000 km), Soumar ( 2500 km)  

Taiwan - Yun Feng  (1000 km)

Turcia SOM  ( 300 km)
Pakistan - Babur (750 km)

Cu exceptia Iranului si Chinei  care au cumparat si probabil copiat KH 55 si a  UK, care a cumparat Toamahawk , alte exporturi nu au fost derulate la aceasta clasa. Dupa destramarea URSS, Belarus si Ukraina au renuntat la ele. 

Atacurile preventive sunt una din optiunile de contracarare a folosirii rachetelor de croaziera. Se executa impotriva lansatoarelor, depozitelor, bazelor militare, avioanelor sau navelor care le pot opera, inclusiv submarine. Astfel de atacuri nu pot garanta distrugerea totala, depinzand mult si de informatiile culese despre aceste obiective.
Exprimat in alti termeni, trebuie sa dobori arcasul nu sageata.
Una din marile temeri este posibilitatea ca rachete de croaziera sa fie lansate de pe nave comerciale, unde pot fi ascunse de teroristi in containere.

O alta metoda de aparare este cea pasiva, constand in construirea de adaposturi, bunkere, dispersare si pastrarea posibilelor tinte cat mai departe de coaste sau linia frontului.

Apararea activa este varianta ramasa in caz de atac cu rachete de croaziera. Actiunile specifice sunt detectia, urmarirea si distrugerea rachetelor.

Rachetele de croaziera sunt foarte greu de detectat datorita dimensiunilor mici, care le asigura o amprenta radar RCS mica, evaluata la sub 0.5 m2 pentru Tomahawk. Cu o anvergura in jur de 3 m si ampenaje mici, zburand la altitudini sub 30 m, reprezinta o tinta greu detectabila pe radare.
In plus, cele pentru tintele terestre zboara urmarind relieful , semnalul pe radar fiind ascuns intre diverse semnale ecou din apropierea solului. Curbura pamantului ascunde practic rachetele ce zboara jos, fiind detectate la distante sub 40 km , valoare dependenta de inaltimea de zbor, inaltimea antenei si sensibilitatea radarului.
Se pare ca nici radarele tip SAR  montate pe satelitii militari nu au performantele necesare detectarii eficiente a rachetelor de croaziera. Cei geostationari sunt la o altitudine prea mare, iar cei de pe orbite joase sunt in permanenta miscare fata de zona supravegheata. Satelitii pot avea doar un rol secundar in detectie.
Metoda cea mai sigura este detectia aeriana, senzorii "vazand" tinta din alte unghiuri decat cei terestri, care o "vad" doar din fata. In plus, senzorii aerieni supravegheaza o suprafata mult mai mare.
O problema comuna pentru toate tipurile de senzori este filtrarea distorsiunilor cauzate de sol, in final solutia optima fiind radare care "privesc" in jos. combinate cu senzori in infrarosu.
Astfel de sisteme sunt montate pe avioane tip AWACS (Airborne Early Warning and control), cum ar fi Boeing E 3 Sentry , Northrop Grumman E 2 Hawkey , Beriev A 50, EL/W 2090 (India produs de Israel), KJ 2000 (China).... Folosirea radarului doppler montat pe astfel de platforme, permite detectia rachetelor de croaziera ce zboara la joasa inaltime.
Problema utilizarii acestor avioane o constituie costurile ridicate de operare.
O alta varianta sunt platforme de mare altitudine gen dirijabile, sau aerostate ancorate la sol cum este JLENS,folosit in zona Washington .
Nici radarele EWR cu raza dincolo de orizont nu sunt suficient de precise pentru a detecta rachetele de croaziera.
Noua racheta de croaziera americana, AGM 158 JSSM , este si mai greu observabila, avand caracteristici stealth,
                                                           

Distrugerea rachetei dupa ce a fost detectata se poate face in mai multe moduri.

  Daca a fost observata de la mare altitudine, se folosesc avioane de vanatoare care o pot dustruge folosind rachete aer-aer AAM, prin tactica numita look down/shoot down . 

Majoritatea avioanelor de lupta generatia a 4a au la bord radare care le permit indeplinirea acestui tip de misiune. 

Aceasta solutie este realizabila in cazul existentei permanent in zona a unui AWACS si a unor avioane de vanatoare in patrulare, un sistem de comunicare informatii eficient, bineinteles cu niste costuri pe masura, situatia fiind si mai critica in cazul unei salve de rachete. sau a rachetelor supersonice.

Este folosita de gruparile navale cu portavioane.

  Un caz celebru de razboi asimetric cauzat de rachete de croaziera in anii '80, a fost rapunsul exagerat al  sovieticilor la aparitia rachetei AGM 86B, lansata de pe avioanele B 52. Dintr-o supraevaluare a amenintarii, rusii au amplasat un mare numar de sisteme S 300 si au construit circa 500 de avioane MIG 31 pentru apararea teritoriului. Gurile rele spun ca acest efort financiar a contribuit si el  la colapsul URSS. MIG -ul 31 , acopera cu radarul propriu arii extinse de supraveghere, poate accelera la viteze de aproape  M 3 si in acelasi timp este un bun interceptor, inclusiv contra rachetelor de croaziera. Dar costa !

Datorita problemelor de detectie prezentate mai sus, apararea unor zone extinse este cvasi imposibila, iar varianta ramasa este cea de aparare individuala a unor obiective militare de maxima importanta.

In domeniul marinei militare, apararea multi strat impotriva rachetelor de croaziera anti-nava, este specifica fregatelor, distrugatoarelor si crucisatoarelor moderne. 

Cel mai cunoscut sistem, este cel defensiv al navelor  echipate cu sistemul american tip AEGIS. 

Daca o racheta de croaziera este detectata din aer poate fi atacata din timp de pe nave cu rachete SAM cu raza medie/lunga : SM 2 sau SM 6  , la o distanta de 100 - 400 km . 

 O nava care nu beneficiaza de un AWACS in zona, pentru detectia rachetelor de croaziera la distanta, trebuie sa se descurce cu ce are la bord. In primul rand este vorba de radare , de preferinta de tip AESA/PESA. Acestea au posibilitatea de a detecta o racheta anti nava ce zboara la inaltime mica deasupra apei (circa 5 m), la distante de circa 20 - 30 km, inaltimea antenei avand un factor determinant. 

 Un sistem integrat de aparare este format din radare, rachete SAM si tun cu tragere rapida .  Sistemul trebuie sa aiba in afara de detectie si functiile de urmarire, iluminare pentru tinte multiple, in scopul directionarii rachetelor defensive si a controlului tragerii tunurilor rapide

.

Sistemul de pe Arleigh Burke

Dupa detectie, se  lanseaza rachetele SAM cu raza scurta (20 km). gen Sea Sparrow (ESSM), sau cu raza foarte scurta (9 km) RIM 116 (RAM) si in final, la distanta mica , se foloseste CIWS (Close in Weapon System), tunul rotativ cu tevi multiple si tragere rapida Phalanx . Se estimeaza ca un sistem CIWS, care are raza in jur de 4 km, poate distruge o racheta de croaziera la circa 500 m de nava, ceea ce ar putea fi cam tarziu. 

Pe langa de sitemul american, pe navele altor state exista diverse combinatii de radare, rachete cu raza medie, scurta, foarte scurta si CIWS (Kashtan , Goalkeeper, Meroka, Oerlikon Millenium, Sea Zenith, Type 730).

Daca detectia se face la circa 30 km, timpul de zbor ramas al rachetei pentru a atinge tinta este de aproximativ 120 secunde pentru rachetele  subsonice si 40 secunde pentru o racheta cu viteza de M 2.5. Sistemul defensiv are si el nevoie de cateva secunde pana sa lanseze primele rachete SAM. 

Pentru fiecare tinta se lanseaza cel putin 2 rachete de interceptare, care trebuie sa loveasca direct tinta pentru a o distruge la impact.

Daca nu au fost distruse de primele rachete SAM cu raza scurta, se folosesc cele cu raza foarte scurta, cu raza 9 km, care au la dispozitie 35 secunde pentru rachetele subsonice, respectiv 12 secunde pentru cele supersonice.(SeaRam). In final, ultimul nivel de aparare este CIWS, al carui tun are o raza de circa 4 000 m, deci timp disponibil  16 secunde, respectiv 4 secunde.

Daca atacul este in salva, exista un grad de saturatie ,la care sistemul nu mai poate face fata.

In concluzie, prevenirea este mult mai eficace decat apararea.

Rachetele de croaziera cu tinte pe uscat sunt si mai greu de detectat datorita influentei reliefului . Traiectoria de zbor poate evita zonele cu radare sau rachete SAM

La fel ca si in cazul navelor, apararea se face numai pentru obiective individuale, nefiind posibila acoperirea unei suprafete mari. 

Pentru aparare americanii folosesc Patriot  , sistem folosit si  impotriva rachetelor balistice.

Rusii , pe langa sistemele stratificate S 300, S 400 , folosesc acum Pantsir  , sistem cu rachete si tun cu tragere rapida tip CIWS.

                                                                 Pantsir

Indiferent de performantele radarelor, rachetele de croaziera ce zboara jos deasupra solului, nu pot fi detectate la distante mai mari 25-30 km.

Calculele sunt la fel ca cele facute pentru apararea unei nave, cu deosebirea ca distanta de detectie e mai mica.

Intru-cat Patriot si gama S 300 -400  folosesc rachete cu raza scurta, sansele de distrugerea a unei salve de rachete sunt destul de mici.

Rusii au adaugat si Pantsir , specializat pentru  raza scurta si foarte scurta , care are si misiunea de a apara toate sistemele  S 300-400.

Americanii nu au dezvoltat sisteme terestre similare, folosind in prezent pentru apararea Washingtonului, un sistem integrat norvegian NASAMS , care foloseste rachete tip aer aer AIM 120 AMRAAM, modificate pentru a fi lansate de la sol si un sistem de radare raspandite tip Sentinel .

Folosirea de catre rusi si americani a rachetelor  in Siria , a aratat performantele  in materie de rachete de croaziera ale ambelor parti.

Dupa ultimul atac cu Toamahawk al bazei aeriene de la Shayrat , au aparut multe discutii referitoare la eficienta sistemelor de aparare rusesti, mult laudatele  S 300 si S 400.

Rusii au deplasat un S 300 la baza navala din Tartus si un S 400 la Hmeimim , langa Latakia.

                                      

Din amplasarea bazelor rusesti, se poate deduce ca rachetele Tomahawk nu puteau fi detectate de rusi, distanta Shayrat Tartus (100 km) fiind mult peste raza de detectie  de 25-30 km a sistemului S 300, iar S 400 este la o distanta si mai mare.

Apararea anti-rachete de croaziera este o misiune dificila, care poate fi realizata printr-o retea de senzori si un sistem integrat de control al focului, dezvoltat in prezent de americani.

Informatiile de la sistemele de senzori de pe toate tipurile de platforme  grupate in Global Information Grid, asigura datele necesare pentru o aparare eficienta, denumita aparare in retea.
Se ajunge astfel la un nou tip de lupta, in care informatia devine esentiala , cu F 35 in rol principal.
Este posibil ca aceste noi sisteme sa poata face mai eficace apararea anti-rachete de croaziera.