miercuri, 23 mai 2018

Tinte false (I)

 Inducerea in eroare a adversarului a fost folosita in mod sistematic de-a lungul istoriei : 
Sun Tzu "intreaga artă a războiului este bazata pe înşelătorie"

F 16 !!??

Imagini pentru military decoys


 In principal, se incearca construirea unei realitati false pentru adversar, astfel ca acesta  sa intreprinda anumite actiuni (inactiuni) specifice. bazate pe informatii si rationamente gresite. 
Metodele folosite au evoluat in functie de nivelul tehnologic al perioadei respective.
Incepand cu wwI, s-au dezvoltat tehnici de camuflaj impotriva misiunilor de cercetare aeriana si a bombardamentelor efectuate de aviatia inamica.

 Probabil prima actiune pe scara larga, a fost facuta de francezi incepand cu anul 1917, pentru a proteja Parisul de pericolul bombardierelor grele germane tip Gotha.
Desi planul initial prevedea constructia unui Paris "fals", imitand cat mai fidel orasul, in final s-a realizat doar prima parte , respectiv replica unei zone ce cuprindea gare du Nord, gare de l'Est, Saint Denis si uzinele din Auberville.
Constructiile s-au facut din lemn, imitand originalele, inclusiv cu sistem de iluminare . 
In mod similar, erau dispuse trenuri si vehicule false.
Proiectul nu a fost finalizat datorita terminarii razboiului, totul fiind apoi demontat.
Realizatorul proiectului a fost Fernand Jacopozzi , cel care a realizat ulterior iluminarea turnului Eiffel .

   Incepand cu ianuarie 1940, englezii care mai suferisera din bombardamentele germane din wwI, au infiintat un departament militar secret in cadrul Ministerului apararii, insarcinat pentru coordonarea apararii prin inducerea in eroare. Au fost folositi specialisti din domeniul cinematografiei sub conducerea carsimaticului colonel John Fisher Turner
  A inceput din ianuarie 1940 dezvoltarea unei strategii de inducere in eroare a bombardierelor germane, folosind diverse metode :  
- constructia de aerodromuri false de zi sau noapte - siteuri "K" or "Q" . Erau dotate cu machete  de avioane si vehicule, corturi si cladiri construite din lemn si carton. Singurele adevarate erau tunurile AA.  Pentru cele de noapte se montau stalpi de iluminare simuland un aerodrom.
Pana la sfarsitul anului 1941, s-au inregistrat 359 raiduri asupra aerodromurilor reale si 358 asupra celor false.

Aerodrom fals

decoy sites

 - simulare de iluminare urbana - siteuri "QL"
 - constructia de cladiri si fabrici false
- incendii de diversiune - siteuri "QF" si "Starfish"  .
Aceste site-uri erau destinate protectiei impotriva bombardamentelor nocturne cu bombe incendiare. Plasate la circa 6 km de tinta reala si la 2 km de orice asezare, erau formate din rezervoare de material combustibil - motorina, parafina, carbune- montate pe stalpi, care erau detonate si incendiate dintr-un buncar. Peste foc se turna apoi apa, generand aburi si mult fum, realizand astfel simularea efectelor unui bombardament. Principiul de utilizare era deturnarea bombardierelor care de obicei aveau nevoie de marcare a tintelor sau a celor dintr-un eventual al doilea val. In total au fost protejate astfel 81 orase, cu 203 site-uri. 

 decoy site

Harta de amplasare a site-urilor Starfish si QL

Picture

Eficienta site-urilor Starfish a variat in functie de zona : site-uri fara nici o lovitura, unele cu 80-100 bombe, cel mai bon rezultat fiind inregistrat in 17 aprilie 1941 la Portsmouth, cand 90% din bombee au cazut pe site.
 In total se pare ca au fost realizate 230 aerodroame false, 400 de site-uri urbane sau industriale false.

Si americanii, de teama unor eventuale bombardamente japoneze pe coasta de est, au realizat un camuflaj al fabricilor Boeing si Lockheed.
 Deasupra fabricii Boeing, s-a construit un cartier fals de locuinte, imitand specificul zonei.

Boeing Plant 2


Un astfel de sistem de aparare a avut si Bucurestiul. S-a incercat fara mult succes imitarea zonei Garii de Nord .
Mai jos sunt link-urile cu imaginile site-ului respectiv si cateva sute de  fotografii de recunoastere, facute de un Mosquito in 17 mai 1944 pe traiectul de zbor Turnu Severin - Bucuresti.
Sunt prezentate comparatiile intre site-ul fals si cel real pentru Gara de Nord.

In timpul conflictelor armate, una din metodele de inducere in eroare a inamicului a fost folosirea de machete la scara 1:1 ale vehiculelor militare, tancurilor, pieselor de artilerie sau sistemelor de rachete sau navelor. 
Tancuri false wwI


Tanc gonflabil wwII



Operatiunea Fortitude a avut ca scop inducerea in eroare a nemtilor privind locul debarcarii aliate in 1944, fiind impartita in zona sud, simuland o viitoare invazie in Norvegia si zona de sud cu directia Calais. In acest scop, s-au realizat "armate fantoma', formate din machete de tancuri,vehicule sau avioane.

Imagini pentru operation fortitude from the air

Pe langa tintele false, s-au folosit dezinformarea prin agenti dubli, un trafic radio intens fals, zvonuri false...
Imediat dupa debarcare, o unitate specializata in astfel de operatii si-a desfasurat activitatea pe frontul de vest impotriva Germanie, denumita Ghost Army  , formata din 1100 militari ce au realizat peste 20 de "inscenari"

Insigna Ghost Army



Englezii au avut o unitate similara, denumita R Force.
In domeniul marinei militare au fost folosite pentru inducere in eroare a submarinelor, navele de tip Q-ship , nave comerciale  avand mascat un armament puternic. Tactic, submarinele erau atrase intr-un atac de suprafata, dupa care avea loc un contraatac.
Q-ship
Imagini pentru 'q-ship"
Au fost folosite in ambele razboaie mondiale de englezi, americani si nemti.


Desi tehnologiile de detectie a tintelor au evoluat extraordinar, vechile tehnici de pacalire a inamicului sunt folosite in continuare :  machete de tancuri gonflabile sau din metal care imita atat semnatura radar cat si cea termica, piste vopsite cu forme de cratere de bombe, adaposturi de avioane care emit semnale electromagnetice, poduri false din lemn, surse de caldura care sa atraga rachetele cu ghidare infrarosu .
Astfel de metode au fost folosite de irakieni in razboaiele din Golf, de sarbi in timpul bombardamentelor NATO , mai nou chiar de ISIS.

Adapost Batajnica (langa Belgrad)


 Exista o controversa aprinsa asupra eficientei campaniei de bombardare a Serbiei timp de 78 zile in 1999. Desi au avut loc 38 000 zboruri, numarul de tinte distruse a fost estimat diferit de diverse surse. Daca americanii initial anuntau 181 tancuri, 317 transportoare blindate, 800 vehicule si 857 piese artilerie distruse, cifrele au fost revizuite respectiv la 93 tancuri, 153 transportoare, 339 vehicule si 389 piese artilerie. Un raport publicat de Newsweek , un an mai tarziu estima doar 14 tancuri 18 transportoare si 20 piese artilerie distruse. Desigur cifrele sunt discutabile.
Faptul ca americanii nu au reusit sa distruga sistemul antiaerian prin metoda SEAD (Suppression of air defenses), fapt confirmat ulterior de un raport  RAND si dorinta de a evita victimele colaterale, au dus la efectuarea bombardamentelor de la inaltimi de minim 5 000 m . Totodata a fost evitata folosirea elicopterelor de atac.
Sarbii , printr-o mobilitate deosebita , au reusit sa evite distrugerea masiva a tehnicii militare, folosind metode relativ simple si folosind avantajele terenului accidentat.
In acea perioada  era necesara recunoasterea aeriana, dupa care analiza si decizia de atac, timpul necesar fiind de pana la 12 ore. Dronele de observatie erau inca in perioada incipienta.
In prezent, probabil ca noile sisteme de senzori interconectati , permit o analiza in termen foarte scurt. Probabil aici F 35 are un rol foarte important.

Serbia


Desi parea ca acest tip de tinte false sunt deja inutile, au devenit treptat tot mai sofisticate, reusind sa imite originalul atat vizual, cat si in infrarosu sau ca semnatura radar. 






 Rusii au dezvoltat o doctrina militara complexa de inducere in eroare a adversarilor, denumita maskirovka.  Conceptul a  evoluat incepand cu anii 1900, perioada wwII, epoca sovietica si maskirovka  folosita in prezent  de Rusia .
Masurile de inselare cuprind : mascarea (camuflajul), simularea (tinte false).manevre. negare si dezinformare.
In WWII, rusii au folosit cu succes aceste metode, reusind sa ii surprinda pe nemti in bataliile de la Stalingrad, Kursk si in Belarus. 
De exemplu la Kursk, nemtii au estimat eronat forta rusilor : 1500 de tancuri fata de 5100 si o forta umana mai mica cu 1.000.000 de militari. La Stalingrad, au fost construite 17 poduri false peste Don, mascand cele 5 reale, s-au simulat intensificari ale activitatilor militare langa Moscova, facandu-i pe nemti sa creada ca nu exista sanse pentru un contraatac.
In mod similar, in operaţiunea Bagration (Belarus), nemtii au subestimat efectivele rusesti cu 40% si numarul de tancuri cu 300%.
O mare actiune de tip maskirovka a avut loc in timpul crizei rachetelor cubaneze in 1962. Pentru a ascunde cat mai bine intentiile, operatiunea avut denumirea Anadyr (oras din Siberia), militarii primind inclusiv echipament de iarna. Rachetele care nu incapeau pe punte, au fost mascate cu structuri din placaj si tabla, alaturi de echipamente agricole. In total au fost deplasati 50 000 militari cu 85 nave ce au executat 180 de voiaje. Desi la inceput au negat cu vehementa actiunea, in final au fost nevoiti sa o recunoasca la prezentarea de catre americani a fotografiilor luate de un U 2.
In 1968, la invazia Cehoslovaciei, s-au simulat initial manevre militare la granita. Doua avioane Aeroflot pline cu "tineri" au aterizat neprogramat in Praga. Acestia s-au dus la ambasada URSS, de unde au luat arme si au ocupat punctele strategice ale orasului.
Mai cunoscute sunt actiunile recente ale Rusiei, in spiritul maskirovka din Georgia, Crimea si Ucraina. Omuleti verzi, convoaie cu ajutoare, soldati fara insemne militare, toate fac parte din arsenalul acestei doctrine.

Chipul maskirovskai


Fata de conceptele initiale , aproape exclusiv militare, maskirovka cuprinde acum si elemente strategice, politice si diplomatice inclusiv manipularea faptelor, situatiei si perceptiilor pentru a influenta media si opinia publica.



Fortele armate ruse au preluat si continuat teoria militara, doctrina definita in fosta URSS.
Maskirovka are radacini adanci in cultura rusa si este o fateta importanta a operatiunilor lor militare, folosita de fapt acum la nivel de guvern. Rusii vor folosi in continuare in orice viitor conflict generarea ambiguitatii, nesigurantei, negarea evidentei, haosul, paralizarea adversarilor, pentru a avea libertatea actiunilor proprii. 
Chiar daca acum vorbim mai mult despre stiri false, acestea sunt un alt fel de tinte false. 
Americanii inca delibereaza daca au stiut ce voteaza, iar englezii nu prea isi amintesc de unde li s-a pus pata pe Brexit. Daca te uiti atent si la noi, in politica noastra originala, se vad unele urme. Parca suntem un pic confuzi intr-un haos aparent fara nici o logica si ce sa mai vorbim de negarea evidentei.
Nu este un razboi direct pe campul de lupta, dar si aceasta metoda de influentare a opiniei publice sau doar de dezinformare, este tot o parte a doctrinei maskirovka.
Mai simtim si noi direct cateodata cate un damf de maskirovka de la cate un troll duhnind a votca.








joi, 10 mai 2018

Sisteme de ochire in aviatie (IV)

Helmet mounted display (HMD)

  HMD este un sistem de afisare a informatiilor necesare pilotului, pe un display format de viziera castii de zbor. In principiu, datele afisate sunt similare cu cele folosite pe  un head up display.
Sistemul are un avantaj unic, fata de sistemele anterioare : in loc sa indrepti avionul catre tinta, acum este suficient sa indrepti doar capul in acea directie, care devine linia de vizare, decizi ce rachete sa folosesti si tragi. 
Aceasta functie poate constitui diferenta ce duce la victorie in luptele aeriene, fiind folosita in combinatie cu rachetele AA disponibile.
Pilotul vede indiferent de directia privirii : date de zbor si navigatie, amenintari, radar, starea armamentului de bord, in moduri de afisaj diferite ; NAV, AA, A/G. 

Selfie cu HMD


Jet Fighter Pilot This Is My Dream To Be A Jet Fighter Pilot For Fighter Jet Pilot Helmet


Pentru a se tinti cu ajutorul HMD, este nevoie ca sistemul sa determinate cu precizie pozitia castii. Directia de ochire este determinata de linia de ochire formata de ochii pilotului si reticulul de pe vizor. Pilotul trebuie sa aiba privirea catre fata, sistemul neavand functia de urmarire a miscarilor ochilor.
Pentru a masura coordonatele de pozitionare a castii, se pot folosi sisteme optice sau electromagnetice.

Sistemul a fost dezvoltat prima data in Africa de Sud, pentru avioanele Mirage F1AZ  la mijlocul anilor '70.  In principiu era doar un sistem de ochire atasat la casca - Helmet mounted sight (HMS) ,  care imbunatatea substantial  performantele in lupta. Asa au fost doborate 2 MIG 21 angoleze.
US Navy a testat un sistem similar pe F 14 si F 15, in final fiind folosit doar pe F 4 echipate cu AIM 9 Sidewinder si apoi abandonat, se pare datorita performantelor reduse ale rachetei.
Se pare ca rusii, dupa experienta angoleza, au inteles utilitatea HMS si l-au dezvoltat pentru dotarea MIG 29 si SU 27. Incepand cu 1977 , sistemul denumit Schel 3ME , era folosit impreuna cu rachetele R 60 si apoi R 73 Vympel.
Exista , ca de obicei si unele teorii neconfirmate despre informatii privind  HMS-ul Sud african si cel american, obtinute de rusi prin spionaj.

Schel 3ME montat pe casca ZSh-5

Imagini pentru russian mig 29 pilot

In 1984 apare sistemul  Integrated Helmet And Display Sight System 
(IHADSS) folosit pe elicopterele Apache, inckusiv pentru navigatia de noapte la joasa inaltime.

IHADSS



Un HMD pentru avioane de vanatoare trebuie sa fie mult mai usor fata de cele folosite pe elicoptere, datorita suprasarcinilor mari ce apar in manevrele de lupta.
Primul HMD occidental a fost realizat de Elbit Systems si a devenit operational in 1986, la cerintele IAF pentru F 15 si F 16. Cea de a treia generatie, denumita DASH, a fost folosita pe F 18, F 5 si MIG 21 Lancer B, (C?) in Romania.  In perioada anilor 1995, era unul din cele mai performante sisteme de acest gen. Folosea tub catodic monocrom pentru generare imagini. 

DASH Elbit System


DASH pe MIG 21 Lancer


In urma cooperarii Elbit cu Rockwell Collins, a rezultat o varianta imbunatatita a DASH , numita Joint Helmet Mounted Cueing System (JHMCS), folosita pe variante de F 18 si F 16 si F 15. Apare sloganul "first look, first shoot". 
JHMCS





In 2008 apare primul HMD color de la Gentex ,Scorpion, ce echipeaza F16Vsi A10.
Intre timp Gentex a fost cumparata de Thales.

Scorpion

Imagini pentru gentex scorpion


Francezii au utilizat sistemele Topsight/Topnight pe avioanele Mirage 2000 si primele variante de Rafale , in principal pentru racheta Matra  MICA . Incepand cu Rafale III, a fost introdus Gerfaut.

Topsight

France Bouches du Rhone test pilots new fight helmet topsight® extand avionique (Mirage 2OOO) on the Air Force Army Stock Photo

Sagem Gerfaut




Cei de la BAE au construit si ei o familie de HMD, folosita pe Eurofighter Typhoon si diverse tipuri de elicoptere, inclusiv o varianta Cobra pentru Saab Grippen,

Striker II


For seamless transition from day-to-night, fast jet pilots benefit from the integrated night vision technology on BAE Systems' fully digital Striker II helmet-mounted display. (Photo: BAE Systems)
Imagini pentru striker integrated display helmet



Pentru elicoptere s-au dezvoltat diverse tipuri de HMD

TopOwl


Sisteme HMD Elbit




 HMD fabricat de Rockwell Collins impreuna cu Elbit  pentru F 35 , reprezinta o noua generatie .
Chiar daca pretul este de 400 000 $, asigura performante uimitoare in pilotarea avioanelor.
F 35  este primul avion de lupta fara head up display, acesta fiind inlocuit complet de HMD.

HMD F 35





Pilotul poate vedea datorita senzorilor externi "prin avion".


                            

Personalizare casca


HMD rusesc pentru PAK FA 




O exceptie in folosirea sistemelor HMD este F 22. Pilotii se bazeaza pe Head up display si poate chiar nu exista necesitatea "ochirii cu privirea" , facilitate necesara in dog fight-ul la vedere. 
Greu de crezut ca un F 22 ar putea ajunge la o astfel de situatie.
Oricum, sunt multe alte optiuni utile pilotului oferite de HMD.
Este evidenta importanta sistemelor tip Helmet mounted display (HMD) in pilotarea avioanelor si elicopterelor militare in orice conditii de zbor si de lupta.