joi, 13 decembrie 2018

Avioane de recunoastere si supraveghere (XII)

DRONE (II)

Israel

 Povestea dronelor incepe in Israel in iulie 1969, cand un ofiter a avut ideea de a folosi un aeromodel telecomandat dotat cu o camera avand film 8 mm, pentru a cerceta spatiul egiptean aflat dincolo de frontiera la o distanta de o mila. Pe baza acestor experimente initiale, intelegand importanta unor astfel de aparate in culegerea de informatii, a fost dezvoltată prima drona  moderna, Tadiran Mastiff, ce a zburat  in 1973.  
Caracteristici tehnice : lungime 3.3 m, anvergura 4.25 m, inaltime 0.89 m, masa maxima 138 kg, sarcina utila 37 kg, viteza max. 185 km/h, plafon 4480 m, durata de zbor 7.5 ore, motor 22 CP.

Tadiran Mastiff



Un model asemanatar cu cel produs de Tadiran Electronic Industries, a fost Scout, dezvoltat de IAI.

IAI Scout
  
  
Aceste drone si-au dovedit eficienta in campania din Valea Bekka -Liban, in timpul razboiului din 1982. In operatiunea militara numita "Mole cricket"  , IAF a folosit dronele Mastiff si Scout.
Pe data de 9 iunie aceste aparate au fost ridicate pentru a induce in eroare apararea antiaeriana siriana. Aceasta a pornit radarele rachetelor SAM, militarii fiind convinsi de existenta unui atac masiv al aviaţiei israeliene. Dupa ce dronele Mastiff erau reperate de radar, aceste transmiteau semnalul unui Scout aflat in afara razei rachetelor, iar acesta retransmitea unui E 2C Hawkeye  (AEW - Airborne early warning), aflat in zona coastei. Acesta, avand rolul de centru de comanda, impreuna cu echipajul unui Boeing 707 ECM ( Electronic counter measure) , dirija avioanele de atac ale IAF. Cand se lansau rachete contra dronelor, avioane F 4 Phantom atacau bateriile SAM cu rachete anti radiatie AGM-78 si AGM-45 , in timp ce erau protejate de F 15 si F 16. Au fost folosite in total 92 avioane.  Au fost distruse 29 din 30 baterii cu rachete SA 2, SA 6 si SA 7. Amplasarea acestor baterii era cunoscuta de israelieni prin misiunile de supraveghere efectuate de drone anterior.
In timpul luptei, cate doua drone supravegheau fiecare aeroport militar sirian, observand decolarile si transmitand informatiile. 
Boeingul 707 ECM  a bruiat radarele siriene si convorbirile sol-aer ale acestora. Practic avioanele lor nu puteau fi dirijate. Israelienii, cunoscand exact pozitia aparatelor inamice, au dirijat cu E 2C atacul vanatorilor, care au lansat rachete din lateralul tintelor, profitand de faptul ca Mig urile nu aveau sistem de avertizare radar decat in directie frontala si in spate.
Sirienii au pierdut in acea zi 82-86 avioane.
In urma acestei actiuni militare, a devenit evidenta importanta folosirii dronelor in razboiul modern.
Ca o consecinta, americanii au produs incepand cu 1986  RQ-2 Pioneer, care este un Tadiran imbunatatit, realizat in cooperare cu IAI.
Divizia Malat din cadrul IAI,  a dezvoltat mai multe variante de UAV, exportate in numeroase tari,
Dupa Scout, au urmat IAI Searcher , Heron, Panther.

IAI Heron

IAI Heron sunt o familie de drone din categoria MALE (Medium Altitude long endurance) folosite pentru misiuni de recunoastere si supraveghere. Acum sunt la a 4a generatie.
Caracteristici tehnice : lungime 8.5 m, anvergura 16.6  m, masa maxima 1150 kg, sarcina utila 250 kg, viteza max. 207 km/h plafon 10000 m, durata de zbor 52 ore, motor Rotax 115 CP. Pot zbura autonom si transmit datele prin radio sau satelit. Sunt dotate cu diversi senzori optici, radar SAR si sistem de urmarire a tintelor la sol.

Au fost exportate in : Azerbaijan (5), Brazilia (15), Canada (3), Ecuador (2), Germania (3), Grecia (7) India (50), Maroc (3), Coreea de Sud (3), Turcia (10), USA (2),Singapore (2).
Impreuna cu EADS  a fost dezvoltata o varianta denumita EADS Harfang, folosita de Franta (4).

IAI Heron



Panther


Elbit produce drone, fiind acum si proprietarul Tadiran.

Hermes 450

Hermes 450  este o drona MALE, ce poate executa diverse misiuni ISR.
Caracteristici tehnice : lungime 6.1 m, anvergura 10.5  m, masa maxima 450 kg, sarcina utila 150 kg, viteza max. 176 km/h plafon 5500 m, durata de zbor 20 ore, motor 52 CP
Operatori : Azerbaijan (10), Botswana, Brazilia (%), Columbia (1), Georgia (au fost doborate deasupra Abhaziei), Mexic, Filipine, Singapore, Tailanda, Zambia  A fost folosit si de englezi in Afganistan, 8 dintr-un total de 52, fiind distruse.

Hermes 450


Hermes 950

Hermes 900 este varianta imbunatatita a Hermes 450.
Caracteristici tehnice : lungime 8.3 m, anvergura 15  m, masa maxima 1100 kg, sarcina utila 350 kg, viteza max. 112 km/h plafon 9100 m, durata de zbor 36 ore, motor 115 CP
Operatori : Azerbaijan (15), Brazilia, Chile, Columbia, Mexic, Elvetia (15).


Skylark


URSS/RUSIA In tim

In timpul razboiului rece, rusii au produs drone propulsate de motoare reactive.

TU 123
A zburat prima data in 1960, fiind construite 52 aparate ce au fost in dotare pana in 1979.
Caracteristici tehnice : lungime 27.84 m, anvergura 8.41 m, masa maxima 35610 kg, viteza max. 2700 km/h, plafon 22500 m.
Avionul era "consumabil", fiind recuperata prin parasutare doar incarcatura utila.





TU 141

TU 141 a fost produs intre 1979-1989 in 172 exemplare fiind folosit pentru misiuni ISR. 
Caracteristici tehnice : lungime 14.33 m, anvergura 3.88  m, masa maxima 6215 kg, viteza max. 1100 km/h, plafon 6000 m, motor 2000 kgf, raza 1000 km



TU 143

TU 143 este o varianta mai mica a lui TU 141. Au fost produse 950 aparate, fiind folosite si in prezent de Rusia, Ucraina, Siria si Coreea de Nord. A mai fost utilizat de Bulgaria, Cehoslovacia, Cehia, Irak, Slovacia. In Romania au existat 12 aparate la baza din MK, ce au fost exploatate intre 1989 si 2000 , cu denumirea VR-3.
Caracteristici tehnice : lungime 8.06 m, anvergura 2.24  m, viteza max. 950 km/h, plafon 5000 m, motor 590 kgf, raza 200 km
Lansarea se face cu boostere de pe camion iar recuperarea este prin parasutare.


TU 143 ucrainean cazut in 2014 - Donbas


Rusii incearca acum sa dezvolte drone moderne, dupa ce o perioada  au importat aparate israeliene. 
(IAI Searcher  -30 sisteme cu cate 3 drone). Deocamdata produc drone miniaturale. Se pare ca este in dezvoltare un prototip pentru o drona MALE, denumita Sokol Altius M.



ZALA 421-20


FRANTA

Sagem Sperwer este o drona cu lansare de pe rampa si recuperare prin parasutare, avand o raza de actiune de 150 km si o durata maxima de zbor de 5 ore.

Operatori ; Canada, Danemarca, Franta, Grecia, Olanda, Suedia, 
 


Sagem Patroller  are o raza de 200 km si durata de zbor de 20-30 ore, cu o sarcina utila de 250 km. 




EADS nEuron  este un aparat experimental stealth, dezvoltat de Dassault, in proiect fiind implicate si Grecia, Italia, Spania si Suedia. A zburat prima data in 2012. Este doar un demonstrator.




Airbus VSR -700  in testare.


Germania

EMT Aladin - mini UAV 



EMT Luna X-2000 are o raza de 65 km.



EADS Barracuda  - este propulsat de un motor cu reactie. Este dezvoltat impreuna cu Spania. Primul zbor a avut loc in 2006 si este inca in faza de testare. 


EADS Talarion a fost un proiect comun EADS, Turcia. Nu a gasit clienti si a fost abandonat.
Pe baza experientei castigate, se lucreaza la noul proiect MALE 2020, la care participa Airbus, Dassault, Leonardo.

Italia

Dupa ce Alenia a incercat fara succes Sky-Y, acum este intr-o faza avansata Piaggio P.1HH HammerHead, care este un avion de transport Piaggio 180, bimotor turboprop, transformat in drona ISR. A comandat Italia 3 aparate si UAE 8.



SUEDIA

SAAB SKELDAR  este folosit de marina in Germania, Indonezia si Spania.




Turcia




TAI Anka - este o drona cu raza 200 km. Au fost produse 8 aparate dintr-un total de 40 comandate de Turcia. Are si varianta inarmata.



UK

Thales Watchkeeper WS 450 este produs in UK sub licenta Elbit, din Hermes 450.
BAE a dezvoltat fara succes aparatul Mantis si acum lucreaza la Taranis, alt demonstrator.


Drone de recunoastere si supraveghere sunt produse si in Pakistan, India, Iran , Africa de Sud, Argentina, Polonia si in mod uimitor, Nigeria.


China

 Chinezii au inceput sa construiasca primele drone in modul lor traditional, prin copiere. . 
Chan kong 1   avea la baza un avion tinta rusesc, LA-17C  si a zburat prima data in 1966.
WZ-5 au fost realizate dupa modelul  Ryan 147 (prabusit in Vietnam) si au devenit operationale in 1981.  D-4 este un mini UAV,  realizat in cadrul Politehnicii Nord vest (NPU) in 1982 . In urma certificarii, in 1984 a luat fiinta Centrul de proiectare dezvoltare UAV-uri XIAN, din NPU.
In continuare, dezvoltarea dronelor a fost concentrata in marile universitati, unde se pot realiza astfel de proiecte cu resurse materiale reduse. asigurand astfel  o cercetare aplicata si training pentru studenti.
Dupa aceste inceputuri, China a devenit treptat un mare producator de drone.
In acest moment, firmele chinezesti detin circa 80% din piata globala a dronelor civile, avand un lider de necontestat prin DJI Technology Co  (72%).  Aceasta a fost infiintata de Frank Wang in 2006, tanar absolvent ce a primit un grant de 2300 $ pentru constructia unei drone.  A realizat-o in dormitor (probabil nu avea garaj, ca tinerii intreprinzatori americani) si acum este miliardar, firma avand un succes incredibil. Piata globala civila a fost de 8.5 mld $ in 2016 si este estimata la 12 mld in 2021, existand posibilitati de crestere imense.
Interesant este ca in 2017, US Army a interzis folosirea de catre propriile forte a dronelor comerciale chinezesti DJI, explicatia constand in riscurile de vulnerabilitate. 
Top 5 Drone Brands by Global Market Share (2017)
BrandMarket Share (%)Country
DJI72China
Yuneec5China
3D Robotics*4US
Parrot2France
Autel2China
In domeniul dronelor militare, chinezii s-au specializat pe segmentul dronelor MALE (Medium Altitude Long Endurance), avand produse asemanatoare cu cele americane sau israeliene.
Aceste aparate au inceput sa fie exportate, pretul fiind de 2-3 ori mai mic.
Cele mai cunoscute sunt din seria Cai Hong - CH Rainbow , produse de CASC  si Wing Loong, dezvoltate de CAIG.


Programul CH Rainbow a inceput in anul 2000 cu CH-1, o drona cu anvergura de 4.4 m, raza de actiune 100 km si cu recuperare prin parasutare. Au urmat dezvoltari succesive, pana la CH-7.
Cea mai cunoscuta varianta este CH-4, dezvoltat in modelul CH-4A,pentru misiuni de recunoastere si CH-4B care are si armament. Seamana destul de mult cu MQ-9 Raper. Are o anvergura de 20 m, raza de actiune 2500 km, plafon 7 000 m, sarcina utila 345 kg si durata de zbor 20-30 ore. CH-5 este mai mare, avand sarcina utila de 1000 kg si raza 5000 km. In prezent dezvolta CH-7, varianta stealth.


CH-4 irakian


CH-7


Wing Loon a fost dezvoltat incepand cu 2005 in 6 variante : Pterosaur I (fara dirijare prin satelit), Pterodactyl I , Sky Saker - cu radar SAR, WJ-1 varianta inarmata a Pterodactyl I, GJ-1 si Wing Long II ce a intrat anul acesta in dotarea PLAF.


Chinezii au reusit sa exporte drone din aceasta categorie. Intre 2008 si 2017, au vandut 68 drone CH/Wing Loong comparativ cu 62 Reaper/Predator americane si 56 Hermes/Heron israeliene
In 2017 s-a semnat un contract pentru asamblare si service in Arabia Saudita pentru CH-4.
Chinezii au vandut in 11 tari.
Anul acesta au semnat un contract de 48 Wing Loong II in Pakistan si 6 pentru Serbia, cu ceva off set.


 Chinezii au avantajul pretului, CH-5 costa 8 mil $ fata de 16 mil $ Rape, iar Wing Loong II 1-2 mil $ fata de 4 mil $ Predator. Un alt motiv al exportului chinezesc este faptul ca ofera variante inarmate, americanii in general evitand aceste exporturi.
Incepand cu 2017, in China pot participa la licitatiile de echipamente militare si firmele private, in acest moment existand foarte multe proiecte de drone militare, de la cele micro, pana la stealth sau HALE (High Altitude Long Endurance). Probabil ca aceasta competitie va aduce ceva progres, daca ne uitam la ce au realizat in domeniul dronelor civile.
In mod sigur, piata dronelor militare va creste rapid in urmatorii ani , atat pentru recunoastere si supraveghere cat si pentru atac la sol, cargo, cisterna si probabil vanatoare. Competitorii principali sunt in acest moment SUA , Israel , care au un avans tehnologic si China care face progrese rapide. Europenii sunt producatori mai mult de TD uri. (Technological demonstrator).

Acum un secol au fost inventate avioanele pilotate, iar acum se trece la cele fara pilot.


miercuri, 28 noiembrie 2018

Avioane de supraveghere si recunoastere (XI)

DRONE  (I)

 Unmanned Aerial Vehicle  (UAV), este un  aparat de zbor ce face parte dintr-un Unmanned Aerial System (UAS), acesta continand in plus  statia de comanda de la sol si sistemul de comunicatii.
Prin definitie, este "un vehicul aerian propulsat autonom, care nu are la bord un operator uman, foloseste forte aerodinamice pentru portanta, poate zbura autonom sau pilotat de la distanta, poate fi de unica folosinta sau recuperabil si poate fi inarmat sau fara armament ". 
Termenii de UAS si UAV au fost introdusi de americani in 2005 si au devenit uzitati apoi in toata lumea.
Anterior aceste aparate se numeau Remotely Piloted vehicle (RPV).
In mod popular, se foloseste pentru UAV-uri si termenul de "drone". 
In limba engleza "drone" inseamna trantor (masculul albinei) si se pare ca termenul a fost introdus datorita numelui folosit pentru un avion tinta folosit in UK, incepand cu 1935 - De Havilland DH-82B  "Queen Bee" (regina albina). Probabil la botez a contribuit si "bazaitul" motoarelor cu piston ce echipau de obicei aceste aparate.

De Havilland DH-82B Queen Bee 1932


Primele incercari de a realiza avioane fara pilot, au fost facute in timpul ww1, englezul Archibald Low, fiind considerat parintele sistemelor de ghidare prin radio. In 1918 a fost testat avionul tinta comandat prin radio.           
 Ruston Procter Aerial Target 


Au fost dezvoltate numeroase aparate in perioada interbelica, majoritatea fiind folosite ca tinte aeriene pentru antrenamentul artileriei antiaeriene.

SUA

 Primul avion pilotat prin radio produs pe scara mare, a fost realizat de Reginald Denny, un englez ce a zburat ca mitralior in ww2, dupa care a devenit cascador si apoi actor la Hollywood. A infiintat compania Radioplane in 1940 cu sediul in California, producand modelele OQ-1, OQ-2, OQ -3, in peste 15 000 de exemplare, cumparate de armata americana.. Compania a fost cumparata de Northrop in 1952 si a continuat sa produca peste 70 000 tinte aeriene din gama Basic Training Target (BTT). 

OQ-2



 In fabrica Radioplane, pe 26 iunie 1945 , fotogratul militar David Conover a remarcat o tanara muncitoare ce lucra pe  linia de asamblare,  Norma Jeane Dougherty si a considerat ca aceasta ar avea potential in modeling . A avut dreptate ! Domnisoara si-a schimbat apoi numele in  Marilyn Monroe.


D 21 

  Imediat dupa doborarea avionului U2 pilotat de Gary Powers pe 1 mai 1960, SUA a demarat diverse programe pentru folosirea avioanelor fara pilot pentru misiunile de recunoastere efectuate cu survolarea teritoriului URSS sau Chinei, tari care dezvoltau arme nucleare si rachete ICBM.
 Celebra echipa Skunk Works care proiectase U2 si Blackbirds, a realizat drona D-21, care trebuia lansata initial de pe un A 12 Oxcart special modificat.. Cu o viteza de pana la M 3.5, altitudine 29 000 m, distanta maxima de zbor 5600 km si o amprenta radar scazuta, avea sanse mici de a fi doborata de rachete SAM. Dupa accidentul din 30 iulie 1966, cand la desprindere de nava mama au aparut defectiuni si ambele avioane au fost distruse, un pilot pierzandu-si viata, s-a trecut la folosirea avioanelor B 52 pentru lansare. D-21 era dotata cu motor statoreactor, care are nevoie de o viteza initiala ridicata pentru pornire. Au fost construite 38 aparate , misiunea tipica constand in zbor de recunoastere deasupra tintelor, urmat de parasutarea inregistrarilor si autodistrugere.  A devenit operationala in 1969 si apoi retrasa in 1971. Au fost executate 4 misiuni de recunoastere deasupra Chinei, toate soldate cu esecuri.
D-21



Ryan Model 147 Lightning Bug

Ryan model 147 a fost un avion de recunoastere fara pilot propulsat de un motor cu reactie, dezvoltat din avionul tinta Firebee.  La primele modele a fost folosita camera fotografica de pe U2. Avand o viteza de aproape 1000 km/h si un plafon de pana la 19 km, datorita dimensiunilor reduse era foarte greu detectat pe radar. Pentru a evita detecţia vizuala, a fost folosita injectie de acid clorosulfonic in jetul de evacuare, dara de condens devenind transparenta .
Lansarea se facea de pe un C 130, sau de la sol cu sistem de accelerare jet assisted take off (JATO) , fiind propulsat de un booster cu combustibil solid.

Ryan Model 147


Recuperarea se facea prin parasutare, existand si varianta recuperarii aeriene cu un elicopter.

Recuperare in zbor


A fost produs in mai multe variante, cu lungime intre 7-10 m si anvergura 4- 9 m, cu echipari si profil de misiune diferit. Navigarea se facea in mod autonom, initial cu giroscop, apoi cu radar doppler sau cu backup prin sistemul  long range navigation (LORAN).  Pilotarea de la distanta se executa la faza de lansare si la cea de recuperare. Practic drona era programata sa faca un zbor pe o traiectorie stabilita si dupa survolarea tintei se intorcea la locul de lansare pe acelasi traseu.
Au fost realizate variante pentru recunoastere la joasa sau la mare inaltime, dotate cu camere foto cu film de 70 mm sau camera TV, lansare de chaff sau chiar afise de propaganda.
Unul din marele succese a fost stabilirea frecventelor de ghidare ale rachetelor SA-2 si a radarelor asociate, model Fan Song. Drone dotate cu un dispozitiv de marire a amprentei radar , au fost localizate de radar , iar dupa lansarea rachetei drona a detectat semnalul de ghidare si cel de feed back al transponderului folosit pentru trackingul rachetei si apoi l-a retransmis uni avion C 130. In plus a fost transmis si semnalul de comanda al detonarii de proximitate.
O astfel de misiune SIGINT nu putea fi executata de un avion pilotat, intrucat toate aceste determinari se fac dupa lansarea SAM. Cu ajutorul acestor informatii s-au realizat sisteme de detectie a radarelor RWR, ce au fost montate pe toate avioanele americane.
Dronele au fost folosite deasupra Chinei, Vietnamului si Coreei in perioada 1964-1975.
Au fost efectuate 3435 misiuni si au fost pierdute 578 aparate.
Desi au fost dezvoltate dupa 1975 variante imbunatatite, inclusiv cu armament, nu au devenit operationale.  Au fost exportate si in Israel, fiind folosite in razboiul din 1973.
Chinezii au reusit sa copieze o drona gasita pe teritoriul lor si a devenit operationala incepand cu 1981 sub denumirea de WZ 5.

Programele de drone destinate recunoasterii, au fost mult timp de tipul "black project", finantate de National Reconnaissance Office (NRO), o agentie de intelligence americana, a carei activitate a fost facuta public in 1992, desi fusese infiintata din 1960. Aflata in subordinea Departamentului apararii, formeaza impreuna cu CIA, NSA (National Security Agency), DIA (Defense Intelligence Agency) si NGA (National Geospatial intelligence Agency), cei 5 "mari" din comunitatea de intelligence a SUA.
Incepand cu 1993, programele de cercetare si achizitii drone au fost derulate de DARO (defence Airborne reconnaissance Office) si DARPA.

Rolul unei drone de supraveghere este de a observa in timp real campul de lupta, orbitand deasupra zonei si transmitand datele catre o statie de comanda aflata la sol. In general sunt propulsate de mici motoare cu piston. Au in dotare un pilot automat dar si posibilitatea de a fi radiocomandate. Pilotul automat conduce aparatul deasupra unor puncte de trecere preprogramate. Planul de zbor se face cu un click pe harta marcand punctele de trecere si apoi este incarcat in pilotul automat. De obicei navigatia este verificata si de un sistem GPS-INS. In general dronele de supraveghere zboara pe pilot automat pana in zona tintelor, dupa care sunt telecomandate de la sol. Necesitatea de a fi in  raza de actiune a sistemului de comanda radio, limiteaza practic raza de actiune. Din acest motiv este specificata in caracteristicile tehnice si durata maxima de zbor.
Senzorii folositi uzual sunt pozitionati intr-o turela montata sub fuselaj, de obicei camere video si infrarosu.  Se pot monta si sisteme de marcare tinte cu laser pentru ghidare arme inteligente, pachete SIGINT sau radare SAR miniaturale.
Lansarea se face pentru dronele mari care au tren fix de aterizare de pe piste improvizate, aterizarea fiind facuta cu un carlig ce agata cablul de franare.  Pot fi lansate si cu boostere JATO, iar recuperarea poate fi cu parasuta sau plasa . Dronele mici sunt lansate cu catapulte electrice, pneumatice, hidraulice, sau cu coarda elastica.

Dronele de recunoastere tactica sunt mai mari, propulsate cu motoare reactoare, raza mare de actiune si viteza ridicata. Au pilot automat ce  asigura navigatia autonoma la distanta si reintoarcerea la baza. In general nu necesita orbitarea in zona tintita si nici transmiterea imaginilor in timp real. Dispun in echipare de camere foto si radar SAR . Sunt lansate cu JATO , de pe pista sau de avion purtator. 
Unele folosesc comunicatia prin satelit si pot fi pilotate de la orice distanta.

Dronele de recunoastere strategica pot efectua misiuni autonome la distante foarte mari, acoperind suprafete imense de teren.

Dronele miniaturale sunt lansate manual de militari, asigurand cercetarea unei zone de conflict din apropiere. Vad peste "deal" !Pot fi de tip micro, sub 5 cm si probabil de marimea insectelor  - nano. Vad dupa "colt" !

 Prima clasificare a dronelor a constat in trei nivele, tinand cont de altitudinea de zbor, separat fiind dronele mini si micro.


Incepand cu 2010 , clasificarea se face in 5 grupe , tinand cont de masa, altitudine si viteza.
Dronele sunt codificate cu litera Q, avand in fata R pentru cele de recunoastere sau M pentru cele inarmate, dupa care urmeaza cifre .
UAS GroupMaximum weight
(lb
Nominal operating
altitude (ft)
Speed (kn)Representative UAS
Group 10–20< 1,200 AGL   100RQ-11 Raven, WASP
Group 221–55< 3,500 AGL< 250ScanEagle
Group 3< 1,320FL 180RQ-7B ShadowRQ-21 BlackjackNavmar RQ-23 Tigershark
Group 4> 1,320Any airspeedMQ-8B Fire ScoutMQ-1A/B PredatorMQ-1C Gray Eagle
Group 5FL 180MQ-9 ReaperRQ-4 Global HawkMQ-4C Triton

Lista sistemelor UAS ale SUA.


grupa 5 : RQ-4B Global Hawk 54, 13 MQ-4C, 256 MQ-9 Reaper, total 323
grupa 4 : MQ-1B 110 (retrase in 2018) , MQ-1C Gray Eagle 152, UCLASS 4, MQ 5B Hunter 45, MQ-4 Fire Scout 37 , total  346 
grupa 3 ; RQ-7 Shadow 460, RQ-21 A 104, total 564
grupa 2 : Scan Eagle 122
grupa 1 : RQ-11 Reaven 7074, WASP 975, total 7990


Evolutia finantarii sistemelor UAS in SUA 

In 2013 pilotii de drone reprezentau 8.3% din totalul pilotilor militari, cifra fiind acum mult mai mare si intr-o continua crestere.

RQ-1 Predator

 RQ-1 este considerat un UAV modern, fiind primul care foloseste GPS pentru navigatie si comunicarea datelor prin satelit. Datele sunt colectate de un radar SAR, camere video si FLIR.
A devenit operational in 1995 si a fost folosit in Irak, Afganistan, Libia, Serbia, Bosnia, Somalia, Yemen. Au fost produse 360 aparate, inclusiv in varainta inarmata MQ 1 (75 bucati). A fost in dotarea SUA pana in 2018 si mai este utilizat in Italia, Turcia, Maroc. Pretul la nivel 2010 era de 4 mil $. A fost dezvoltat din proiectele anterioare Amber si Gnat 750,  conduse de celebrul Abraham Karem, ( articol "Tantarul" scris de WW in RM), un israelian ce a emigrat in SUA in 1977, dupa ce activase in IAF.
Caracteristici : lungime 8.22 m, anvergura 14.8 m, inaltime 2.1 m, masa gol 512 kg, masa max. 1020 kg, motor Rotax  914 F 4 cilindri 115 CP, viteza max 217 km/h, de croaziera 135 km/h, raza 1200 km. durata max de zbor 24 h, plafon 7620 m. Un sistem complet cuprinde 4 aparate de zbor si un centru de comanda la sol.
RQ-1 Predator


RQ-2 Pioneer

Incepand cu 1986, US Navy si USMC au folosit drone RQ2 Pioneer , dezvoltate de AAI  Corporation (SUA) si Israel Aircraft Industry, derivate din drona israeliana Tadiran Mastiff , prima drona israeliana ce a zburat inca din 1973, fiind considerata precursoarea dronelor moderneAu fost produse 175 aparate.
Lansarea se face cu motor racheta sau catapulta, aterizarea fiind facuta cu carlig, pe pista sau cu recuperare in plasa. 
Caracteristici tehnice : lungime 4 m, anvergura 5.2 m , inaltime 1 m, viteza 200 km/h, plafon 4600 m, raza de actiune 185 km, motor Sachs cu 2 cilindri in doi timpi, putere 26 sau 38 CP, masa 205 kg.
In operatiune Desert Storm din 1991 au fost folosite sase sisteme in misiuni de recunoastere. Tintele la sol  localizate de avioane JSTARS, erau verificate pentru confirmare de Pioneer. Desi zborul se efectua la 1500 m, in 300 de iesiri totalizand 1000 ore de zbor, un singur aparat a fost doborat de irakieni.
A fost scos din uz in 2007.
RQ-2 Pioneer



RQ-4 Global Hawk

RQ-4  a fost proiectat de cei de la Ryan (acum Grumman) pentru a inlocui celebrul U 2. Aparatura de la bord cuprinde un radar SAR, senzori electro-optici si in infrarosu . Are capabilitatea de a acoperi o suprafata de 100 000 km2 intr-o zi. A zburat prima data in februarie 1998. Costul programului a fost de peste 12 mld $, pretul pe aparat inclusiv proiectarea fiind de 222 mil $.
A fost dezvoltat in varianta MQ- 4C Triton pentru US Navy care a devenit operational in 2018.
O varianta denumita Eurohawk, destinata Germaniei ce urma sa fie echipata de EADS pentru misiuni ELINT, a fost in final abandonata datorita problemelor de certificare pentru zbor in spatiul european. 
In cazul zborului in zone aglomerate, o astfel de drona trebuie sa indeplineasca cerintele de navigabilitate ale autoritatilor civile. Nemtii s-au ales cu o paguba de 700 mil $.
Caracteristici tehnice : lungime 14.5 m, anvergura 39.9 m, inaltime 4.7 m, masa max 14 628 kg , viteza max 629 km/h,  plafon  18 000 m, distanta max zbor  22 729  km sau 32+ ore, motor  Rolls-Royce F137-RR-100 . Poate zbura autonom sau pilotat de la distanta.
Desi are performante extraordinare, RQ-4 nu a reusit sa inlocuiasca U 2, acesta fiind inca in exploatarea USAF.
RQ-4A Global Hawk


RQ-7 Shadow 200

RQ-7  este un UAV cu aripa sus avand coarda constanta, elice impingatoare, ampenaj orizontal cu doua nacele twin-tailboom si ampenaj vertical in V inversat. Foloseste pentru propulsie un motor Wankel AR741-1101 de 38 CP. Generatorul electric produce 2 Kw, Echipamentul principal este un sistem de tip plug-in POP300 , produs de IAI, ce contine o camera in infrarosu, o camera TV si un pointer laser. Decolarea se face cu un lansator pneumatic montat pe trailer, care il accelereaza pana la 130 km/h pe o lungime de 12 m, aterizarea fiind facuta de un sistem automat si franare cu carlig .
Sunt folosite Humvees M 1162 pentru transportul aparatelor si a statiei de sol. Un sistem cuprinde 4 aparate de zbor, 3 fiind transportate de vehiculul AVT special amenajat, iar cel de al patrulea este separat intr-un container, fiind de rezerva.  Vehiculul contine si rampa de lansare, sistemul de franare la sol si cel de aterizare automata. Separat exista un vehicul de mentenanta si unul de suport tehnic.
Sistemul mai cuprinde doua statii de comanda de la sol , fiecare avand un terminal de date ce transmite comenzile radio catre aparatul de zbor . Terminalele receptioneaza imaginile video si datele de telemetrie, transmitandu-le la statia de comanda. Pe trailerul pe care se gasesc statiile se afla si un generator silentios de 10 kw. Statia si terminalul au cate un backup de tip portabil. Pentru operarea unui sistem complet sunt necesari 22 militari.
Aparatele de zbor nu pot fi folosite pe ploaie si nu au capacitatea de a "vedea" prin nori.
A devenit operational in 2002, fiind produse peste 500 exemplare in diverse variante : RQ-71A, RQ-7B, o varianta inarmata ce nu a intrat in productie, Nightwarden, Shadow 600 . Pretul este de 750 000 $/aparat.
Este folosit de Australia, Italia , Suedia, USA si Romania (Shadow 600).

RQ-7 Shadow 200



Shadow 600 are o autonomie de zbor de 12-14 ore si sarcina utila de 41 kg. Dispune de un motor mai puternic de 52 CP, autopilot, frane pe roti, si baterie cu litiu. Structurea este fabricata din compozite grafit/epoxy. Caracteristici : anvergura 6.83 m, lungime 4.79 m, plafon 4900m, viteza maxima 200 km/h, viteza de croaziera 148 km/h, viteza de supraveghere 120 km/h, masa maxima 585 kg (265 kg gol). Romania a cumparat 2 sisteme in 1998 numarul exact de aparate si componente in prezent fiind neclar . Au fost folosite in Afganistan.
RQ-7 Shadow 600


RQ-11 Raven

RQ-11  este un UAV usor ce se lanseaza manual, fiind propulsat de un motor electric si o elice impingatoare.  Caracteristici tehnice : anvergura 1.37 m, lungime 915 mm, masa 1.9 kg, viteza 30 km/h, raza 10 km, durata de zbor 60-90 min. Are o camera video color si una in infrarosu. Poate zbura pilotat de la sol sau autonom cu GPS, printr-o singura apasare pe buton reintorcandu-se la punctul de lansare. In SUA este folosit la nivel de companie. Au fost produse peste 19 000 aparate , operationale in diverse tari, inclusiv Romania.
Un sistem ce cuprinde 4 aparate, 2 statii de comanda de la sol si piese de schimb costa 173 000 $.

RQ-11 Raven



RQ-12 WASP

RQ-12 este un UAV de mici dimensiuni folosit de fortele speciale ale SUA. Este dotat cu doua camere video, dispune de navigatie prin GPS si inertiala. Zboara la o inaltime de 300 m, timp de 45 minute. 
Caracteristici tehnice : lungime 38 cm, anvergura 72.3 cm, masa gol 430 g, motor electric, viteza 65 km/h, raza 5 km. Pretul este de 49 000 $.

RQ-12 WASP



RQ-16 T HAWK

RQ-16 T  este un micro UAV de tip VTOL, cu elice carenata.  A fost lansat ca program in 2006, in dorinta de dota fiecare pluton cu un aparat. Dupa testele din Irak, s-a dovedit a fi foarte util pentru depistarea dispozitivelor explozive ascunse pe trasee de transport. Are la bord 2 camere video sau IR.
Caracteristici tehnice : masa 8.39 kg, motor cu piston 5 CP, viteza max 130 km/h, plafon 3200 m, durata de zbor 40 min. Un sistem cu un aparat de zbor, statia de control cantareste 23 kg si incape in 2 ranițe. US Navy a cumparat 372 aparate, 

RQ-16 T HAWK


RQ-20 Puma

RQ-20 este o drona de mici dimensiuni propulsata de un motor electric. Un sistem este format din 3 aparate de zbor si doua statii de comanda. Poate opera in conditii extreme de temperatura -29 C - +49 C  si ploaie de pana la 25 mm/ora. Are in echipare camere video si in infrarosu.
Caracteristici tehnice : lungime 1.4 m, anvergura 2.8 m, masa maxima 5.9 kg, viteza max 83 km/h, raza 15 km, durata de zbor max 2 ore. Au fost dezvoltate variante cu energie solara sau baterie mai puternica, sistem de navigatie propriu dublat de GPS.
Au fost produse peste 1000 aparate, pretul fiind de 250 000 $/aparat.

RQ-20 Puma


RQ-21 Blackjack

RQ-21  este o drona produsa de Boeing Insitu, denumita si Integrator, fiind destinata USMC, pentru misiuni de recunoastere. Un sistem complet este format din 5 aparate de zbor si 2 statii de comanda. Pot fi lansate de de la sol sau de pe nave, iar pentru recuperare se foloseste un carlig de acrosare situat pe aripa. 
Caracteristici tehnice : lungime 2.5 m, anvergura 4.9 m, masa max 61 kg, motor cu  piston 8 CP, viteza max 138 km/h, raza 93 km, durata de zbor 16 ore, plafon max 5900 m.
Au fost produse peste 100 sisteme, la un pret de 5 mil $/sistem. A devenit operational in 2014.

RQ-21 Blackjack



Scan Eagle

Scan Eagle este o drona de mici dimensiuni produsa de Boeing Insitu. 
Caracteristici tehnice : lungime 1.7 m, anvergura 3.11 m, masa max  22 kg, motor cu piston 1.5 CP, viteza max. 148 km/h, durata de zbor 24 ore, plafon 5950 m.
Pretul unui sistem format din 4 drone si statia de comanda este de 3.2 mil $. A devenit operational in 2005 si este folosit de 25 state, inclusiv de Iran care a copiat un aparat capturat si au realizat o replica numita Yasir.
Scan Eagle


MAVERIC

Maveric  este o drona simpla, gata de lansare fara o pregatire prealabila. Poate fi usor pliata si transportata intr-un tub de 150 mm diametru. Zboara cu 100 km/h. Poate fi pilotata de la sol sau poate zbura autonom. Costul este intre 100-200 000 usd, in functie de dotare.
Caracteristici tehnice : lungime 75 cm, anvergura 70 cm, masa max 1.1 kg, motor electric, raza 10-15 km.
Maveric



Black Hornet - nano UAV

Black Hornet  reprezinta o noua tendinta in dezvoltarea dronelor foarte mici , tip "nano" . Este foarte usor, cantarind doar 28 g si poate deveni un accesoriu din dotarea oricarui militar. Reprezinta o schimbare majora fata de UAV-urile anterioare, folosite la nivel de pluton , companie sau batalion.
O alta noutate este faptul ca foloseste o singura elice, fata de majoritatea dronelor care sunt quadrocoptere.  Este dotat cu trei camera de zi sau de noapte, afisajul fiind facut pe un mic display din dotarea militarilor. Un sistem este format din doua aparate de zbor . Timpul de reincarcare a bateriei este de 20-25 minute, cat este de fapt si autonomia de zbor. Astfel, tot timpul un aparat poate fi mentinut in zbor. Raza de actiune este de 1.6 km. 
Este dezvoltat si produs de Prox Dynamics din Norvegia si este in dotarea SUA, Franta, UK, Germania, Australia, Norvegia, Australia, Olanda si India. Au fost livrate 3000 sisteme.  Pretul este de deocamdata foarte ridicat - 190 000 $ . A fost folosit in Afganistan de trupe britanice.
Un operator poate fi antrenat sa foloseasca aceasta drona in 20 minute.
Cand va fi produsa la un pret acceptabil , cred ca va intra in dotarea oricarui combatant.

Black Hornet - nano UAV



RQ 170 Sentinel

RQ 170  este o drona folosita de USAF pentru CIA. A fost construita de echipa Lockheed Skunk Works si are caracteristici stealth. Este unul din proiectele cvasi secrete. Probabil au fost produse peste 20 aparate, devenite operationale incepand cu 2007.
In 2011 , iranienii au capturat pe teritoriul lor o astfel de drona aproape intacta si in 2016 au prezentat doua replici construite de ei, Shashed S 717 Simorgh si Saegheh.
Caracteristici tehnice ; lungime 4.5 m, anvergura 20 m, motor  Garrett TFE731

RQ 170 Sentinel




Din unele drone de recunoastere tactica, au fost dezvoltate variante inarmate ce indeplinesc  misiuni de atac, denumite Unmanned Combat aerial Vehicle (UCAV) gen  MQ-1 Predator sau   MQ-9B Reaper.

 In prezent dronele pot realiza toate tipurile de misiuni de supraveghere, recunoastere,  marcare tinte
fara a pune in pericol viata pilotilor. Deservesc de la marile agentii de intelligence, pana la subunitati nivel de batalion, companie, pluton sau chiar militar individual.
Miniaturizarea si probabil reducerea costurilor vor face dronele din ce in ce mai atractive .
Folosirea inteligentei artificiale le va creste gradul de autonomie, fapt ce naste mari controverse morale, politice.
Drona ce recunoaste dirijarea pe portavion prin gesturi


In viitor vor apare noi tipuri de misiuni pentru drone.
In studiile DARPA, in lupta  contra sistemelor de aparare rusesti sau chinezesti tip A2AD vor fi folosite sisteme tip "mozaic", in care avioanele de lupta zboara impreuna cu drone , formand o "echipa". Dronele cu senzori sau de atac, vor deschide calea oferind informatiile necesare si suportand riscurile majore. 


Pentru astfel de misiuni, a inceput dezvoltarea unor drone rapide si ieftine ce pot avea diverse tipuri de echipare si care actioneaza in retea.

Una din firmele care lucreaza la acest gen de drone este Kratos , care produce avioane tinta cu reactie 
BQM 167 si dezvolta modelele :
UTAP 22 Mako, cu viteza de 1100 km/h, altitudine 5 - 16 000 m, raza de actiune 1000 km ,la un pret  sub 2 mil $ /aparat
XQ-222 Valkyrie, ceva mai mare dar cu raza de actiune de 2500 km, la un pret sub 3 mil $.
Sunt deja in faza de testare.


Cred ca este un pas mare contra sistemelor A2AD. Un F35 insotit de o echipa de drone pe care le comanda si controleaza, pare a fi greu de ucis !

(va urma)