sâmbătă, 9 decembrie 2017

Rachetele lui KIM

  Dupa aproape doua luni de pauza,  nord coreenii au lansat pe 29 noiembrie o noua racheta cu raza lunga de actiune.
  Cum se obisnuieste, dupa fiecare reusita a lui Kim, poporul nord coreean a fost informat prin discursul doamnei Ri Chun - hee (74 ani), favorita a dictatorului. Prezentatoare la televiziunea nationala a noutatilor in domeniul miltar, apare imbracata totdeauna in roz pentru a transmite minunatele vesti .
  Stilul de prezentare este inconfundabil . Imi aminteste de un prieten care avea o pasiune ciudata : viziona la cinematograf toate filmele nord coreene, considerandu-le niste comedii foarte reusite, care il amuzau copios. In plus, ii placea sa le povesteasca cu mult umor, incat si eu am "vizionat " cateva filme in acest mod. Oricum povestile erau cu marele lider de atunci, conducatorul mult iubit ...




  Din nefericire, ce prezinta doamna Ri acum cu mult dramatism si patos , este legat numai de inarmare nucleara si diverse tipuri de rachete. Nu mai e nimic de gluma.

       

A fost cea de 16-a lansare de rachete efectuate de Coreea de Nord  anul acesta
Bucuria poporului coreean a fost imensa , fiind sarbatorita cu focuri de artificii si un spectacol  pe masura, in stilul specific, pe care il invatasem si noi fortat prin anii '80. 


Racheta Hwasong - 15 a fost lansata in timpul noptii  de pe o platforma mobila. Televiziunea nationala nord coreeana a prezentat multe imagini, bineinteles cu Kim in rolul principal.





  Traiectoria a fost mult loftata, atingand 4500 km altitudine, iar zborul a durat 54 minute.   Distanta de zbor a fost de 960 km, racheta prabusindu-se in apropierea Japoniei. Intr-o lansare pe traiectorie balistica, racheta ar fi parcurs 13 000 km , adica ar putea atinge orice tinta de pe teritoriul SUA.


                  Progresul fata de lansarile anterioare este evident ca si traiectorie in primul rand.
 

                   Lansarea se face de pe un transportor produs de coreeni , care nu arata rau de loc.(probabil  chinezesti , cu motoare Cummins americane fabricate sub licenta si transmisie gemana ZF- vandute in 2011 pentru transport busteni)

                           

Volumul conului din varful rachetei a fost marit si rotunjit


                                   

      Bineinteles ca nu se cunoaste sarcina utila, reintrarea in atmosfera nu a fost inca testata si lipsesc inca multe alte detalii tehnice, dar analistii isi dau cu parerea.
   Exista fel si fel de comentarii ale specialistilor despre performante, stadiu de dezvoltare, limite, proiectii ale evolutiei programului, etc.. 
 Unul din comentarii Michael Elleman - IISS) :
Hwasong -15 este o racheta cu doua trepte, propulsata cu combustibil lichid. Din fotografii, se vede ca prima treapta foloseste doua motoare , de acelasi tip cu cel folosit pe Hwasong -14.
Configuratia cu doua camere de combustie este asemanatoare cu RD-251, motorul produs in URSS. Se presupune ca poate dezvolta o  tractiune de 80 tf, la o masa estimata de 40 -50 t.
Nu se stie configuratia treptei a IIa, dar dupa dimensiuni , poate avea cu 50% mai mult combustibil decat Hwasong -14.
Pe baza acestor estimari, Hwasong 15 ar putea transporta o sarcina utila de 1000 kg in orice punct de pe teritoriul SUA.
Este aproape o certitudine ca nord coreenii au dezvoltat o arma nucleara de 700 kg, sau chiar mai usoara.
Racheta foloseste un sistem de comenzi de zbor mult mai simplu si mai eficient decat modelele anterioare ; cele derivate din Scoud foloseau sisteme de deviere a jetului, Hwasong 12 si 14 utilizau 4 motoare mai mici pentru directionare, iar Hwasong 15 are cele doua motoare pivotante , fiecare fiind orientat separat.
Este posibil ca racheta sa aiba pe langa sarcina utila si sistem de contramasuri , gen tinte false. 
Oricum,  este evident ca nord coreeni fac niste pasi mult mai rapizi decat se astepta, iar tehnologia se dovedeste a fi fiabila. Mai sunt necesare cateva teste cu reintrare in atmosfera si rachetele balistice sunt cam gata de a deveni operationale. Se estimeaza ca ar fi nevoie de 6 luni si 2-3 teste.


 Masurile de aparare americane

Trump a cerut o suplimentare de buget cu 821 mil $ pentru rachetele antibalistice GBI , componente a sistemului defensiv Ground Based Midcourse Defense (GMD). Pana la sfarsitul anului, un numar de 44 vor fi operationale in bazele din Alaska si California. 
Alte 465 mil $ au fost alocate dezvoltarii si testarii RKV - Redesigned Kill Vehicle  folosit la interceptarea ICBM.
Catre AEGIS se aloca 1.6 mld $ pentru suplimentarea de Standard Missile-3 Block IB .
O suma de 1.4 mld $ este destinata dezvoltarii sistemului de sateliti de observatie in infrarosu pentru detectie lansari rachete SBRIS. si inca 1.6 mld $ pentru rachetele necesare lansarii noilor sateliti.
Pentru un eventual razboi cu nord coreenii, americanii pregatesc si Long-Range Stand-Off missile,  LRSO - AGM-86 ALCM , o racheta de croaziera subsonica cu incarcatura nucleara, ce poate fi lansata din B 52 si B1. Se estimeaza ca poate deveni operationala in 2022, iar acum au fost alocate 450 mil $.

Oricati bani ai investi , orice sistem de aparare are limitarile sale, mai ales in cazul ICBM. 
Am avut o lunga perioada de pace , tocmai datorita lipsei unei masuri eficiente contra ICBM, distrugerea reciproca ( Mutual Assured Destruction  MAD) , fiind asigurata.

O incarcatura nucleara este de obicei de marimea unei persoane medii, sau chiar mai mica.
Probabil cam de dimensiunea aceasta a fost si bomba cu hidrogen recent testata de nord coreeni.
Este astfel posibil, folosind Hwasong -15, sa fie lansate mai multe incarcaturi. Tehnologia nu este noua, fiind folosita din anii '60, cand de exemplu o racheta Polaris lansata de pe submarin, purta catre tinta 3 lovituri W 58 de cate 200 kt,  fiecare avand avand diametru de 40 cm, lungime 1 m si masa de 117 kg.
La dimensiunile actuale ale conului , Hwasong 15 probabil poate purta 3 lovituri , chiar mai voluminoase si poate nu asa performante .
Este estimat ca pentru fiecare vehicul desprins din ICBM, sistemul antibalistic trebuie sa lanseze 4-5 rachete.  Aceasta valoare este data de rata de 50 % reusita din cele 18 teste de interceptare efctuate pana in prezent. Matematic, cu o racheta sansa este de 50%, cu doua 75% iar cu cinci ajunge la 96,75%.  Multi specialisti sustin ca testele nu au simulat exact conditiile unor interceptari reale.
Pentru a fi saturat sistemul american care detine 44 rachete , nord coreenii au nevoie de 11 Hwasong -15 cu cate o lovitura sau patru rachete cu cate trei lovituri ( unele chiar false). 
Pentru a dubla numarul de interceptori din GMD, sistem care a costat deja 40 mld $, suma este considerabila, iar probabil nord coreenii isi pot creste mult mai usor numarul de Hwasong 15, utlizand mai ales  si sisteme sofisticate de contramasuri.
Este o cursa absurda a inarmarilor.
Nord coreenii nu au fost opriti la timp in dezvoltarea tehnologiei nucleare si a ICBM, iar acum trebuie gasite solutii politice pentru evitarea unui conflict armat care poate deveni foarte periculos pentru toata lumea.





marți, 28 noiembrie 2017

Motoarele avioanelor din WWII


  Dorinta de a avea suprematia aeriana, a dus la imbunatatirea spectaculoasa a performantelor avioanelor de lupta in timpul celui de al doilea razboi mondial.
  Doar cu cateva exceptii, viteza, inaltimea de zbor si sarcina utila, au crescut datorita maririi puterii motoarelor si nu datorita caracteristicilor aerodinamice sau de constructie a structurii.

 Pentru a mari puterea motoarelor, s-au folosit urmatoarele metode : 
          - cresterea cilindreei
          - cresterea cifrei octanice a benzinei
          - supraalimentare cu diverse tipuri de compresoare

Ca exemplu. un Messerschmitt 109 C fabricat in 1938, era echipat cu un motor Jumo 210 care dezvolta 730 CP, iar ulterior, un BF 109 G era propulsat de motorul DB 605 cu 1450 CP.

Motoarele cele mai folosite in WWII :

R 1830


                          F 4F WILDCAT

          
                                     B 24
                                                                         
          - Pratt&Whitney 1830  - produse 173 618 buc , cilindree 1830 cubic inch (30l), 14 cilindri dublu stea, carburator, compresor centrifugal su o treapta, putere 1200 CP
Motor este similar cu Gnome Rhone 14 N , dezvoltat din varianta  14 K , cel folosit si pe IAR 80, produs sub licenta de IAR Brasov. (s-au produs 1000 buc).
Avioane echipate : B 24, DC-3, C -47 Skytrain, Catalina, Grumman F4F Wildcat ...


RR MERLIN





                     Spifire




Mustang


                                                                   

         - Rolls-Royce Merlin V -1650   produse 149 659 buc, cilindree 1650 cubic inch (27 l), V 12 racit cu lichid, carburator. Initial a fost dotat cu un compresor centrifugal cu o singura treapta. Prin dezvoltarea supraalimentarii, a ajuns la puteri de 1800 - 2000 CP fiind echipat cu compresoare cu doua trepte , doua viteze , inclusiv cu intercooler. A fost produs sub licenta si de Packard in SUA.
 A fost montat pe : Spifire, P 51 Mustang, Hawker Hurricane, Avro Lancaster ...

DB 601



                              ME 109 G


    



- Daimler Benz 601-605 - produse 100 000. Cilindree 30 l, crescuta ulterior la 33.7 l, V 12 racit cu lichid, injectie de benzina . Puterea a crescut prin supraalimentare de la 1085 CP. pana la 1800 CP si chiar 2000 CP folosind si injectie de amestec apa metanol sau nox. A fost produs sub licenta si in Japonia si Italia. A echipat majoritatea seriei Messerschmitt 109...

Klimov 105
                 
 

                              YAK 3

    





 - Klimov M 105  produse 129 000 , dezvoltat din M 100 , licenta franceza Hispano Suiza 12Y  , V 12 racit cu lichid, cilindree 35 l. putere de la 1000 la 1360 CP. A echipat toata seria de YAK uri cu piston.

Allison V 1710



                   P 38 Lightning

 




  - Allison V 1710  produse 69 305, cilindree 1710 cubic inch (28 l), V12 racit cu lichid, carburator, putere de la 1000 la 2000 CP. A echipat P 38 Lightning , P 39 Airacobra, P 40 Warhawk,  P 51 Mustang .  

                                                                              Ash 82




                                 

                                       Lavochkin 5

                   











- Shvetsov Ash 82  produse 70 000 , cilindree 41 l, 14 cilindri dubla stea racit cu aer, dezvoltat din licenta lui Wright 1820 Cyclone , putere 1500- 1800 CP, A echipat La 5, La 7, Tu 2, Su 2


Junkers Jumo 211 pe Stuka



- Junkers Jumo 211 produse 69 000 , cilindree 35 l, V 12 racit cu lichid, putere 1000 - 1500 CP.A echipat bombardierele Junkers Ju 87  Stuka, Ju 88, Heinkel 111 

 Pratt&Whitney 2800

                         F6F Hellcat                                                                        F 47
F 4UF Corsair


Pratt&Whitney R 2000   produse 47 000 buc18 cilindri dubla steacilindree 45 l , putere 20002400 CPA echipat F 4U Corsair, F47 Thunderbolt  , F6F Hellcat .



Nakajima Sakae




                                   A6M ZERO

                 










- Nakajima Sakae produse 30 233, cilindree 30 l, 14 cilindri raciti cu aer, putere 920-1200 CP.  A echipat Mistsubishi A6M ZERO

BMW 801


                      FW190







- BMW 601   produse 28 000. cilindree 42 l, 14 cilindri dubla stea racit cu aer, putere 1560 -2000 CP, A echipat Focke Wulf 190  



 Majoritatea motoarelor ce echipau avioanele de lupta la nceputul WWII,  dezvoltau o putere de circa 1000 CP, avand un compresor centrifugal cu o singura treapta.
 Din punct de vedere constructiv, s-au folosit doua tipuri : motoarele V 12 racite cu lichid si motoarele cu 14 cilindri dubla stea, eventual 18 in dubla stea.
 Cilindreea se situa in general in jurul a 30 l , foloseau pentru amestec carburatorul, cu exceptia celor germane , care aveau injectie de benzina.
Performantele erau destul de apropiate .
Bombardierele aveau nevoie de motoare eficiente si fiabile, rezistente la lovituri, si erau echipate cu motoare racite cu aer. Pierderea lichidului de racire , micsora mult sansele de supravietuire.
Avioanele de vanatoare aveau nevoie  de o sectiune frontala cat mai redusa si de aceea s-au folosit initial mai mult motoarele V 12 racite cu lichid .
Treptat s-au imbunatatit caracteristicile aerodinamice ale capotajelor motoarelor in stea si vanatorii au inceput sa fie echipati cu motoare radiale.
Unele motoare au echipat ambele tipuri de avioane.

Una din problemele majore, era reducerea puterii cu cresterea altitudinii de zbor.

Puterea functie de inaltime motor K 14 IAR 80
Se observa scaderea brusca a puterii la altitudini peste 4500 m.
Motorul K 14 era dotat cu un compresor cu o singura viteza , avand o singura treapta.
Pe masura cresterii altitudinii, densitatea aerului scade , la 6 000 m , fiind jumatate fata de cea la sol.
Aceasta reducere are ca efect scaderea rezistentei la inaintare dar, in acelasi timp si scaderea puterii motorului.
Cand puterea incepe sa scada mai rapid decat rezistenta la inaintare , se considera ca s-a atins "altitudinea critica"
La majoritatea avioanelor viteza avionului este prezentata pentru aceasta altitudine.
Pentru a creste aceasta altitudine, s-a folosit supraalimentarea, in principiu generata de un compresor antrenat de motor sau de gazele de esapament, care comprima aerul inainte de intrarea in motor.
Primele compresoare au fost cele antrenate mecanic, cu o singura treapta, dar care practic nu au un sistem de "reglaj"al presiunii.
La nivelul solului, o presiune de admisie prea mare , distruge componentele motorului.
Un grad de compresie prea ridicat duce la aparitia detonatiilor si a fost nevoie de cresterea cifrei octanice a benzinei.


  De la acest nivel tehnologic , la care avioanele zburau optim la 4-5 000 m, unii producatori au reusit sa faca un salt tehnologic, care a imbunatatit dramatic performantele motoarelor, crescand puterea cu pana la 100 % . Poate cel mai important factor a fost mentinerea unei puteri ridicate la inaltimi mult mai mari.
 Proportional, s-au imbuntatit si performantele avioanelor, vanatorii astfel echipati atacand de la inaltimi la care ceilalti nu se puteau ridica. Bombardierele puteau zbura la altitudini mult mai ridicate.

 S-a trecut prin mai multe etape : compresor cu mai multe viteze, cu viteza variabila functie de altitudine, cu doua sau trei trepte, cu sistem de racire si in final turbocompresoare.
Aceste tehnologii se gasesc acum pe majoritatea automobilelor sau camioanelor.


 Cei care au reusit sa dezvolte aceste tehnologii cel mai eficient au fost englezii si nemtii.
Practic variantele de Spitfire au evoluat in permanenta avand performante sensibil egale cu Messerschmitt 109 sau Focke Wulf 190 si asta in principal datorita evolutiei motorului Merlin.
Acest motor a adus o schimbare majora in  razboiul aerian , prin performantele lui P 51 Mustang , mult peste ale celorlalte avioane de vanatoare .
A fost produs in SUA sub licenta, de catre Packard.


                                                  Evolutia performantelor motorului Merlin

Cei de la Allison au incercat sa foloseasca un turbocompresor pentru treapta a 2a, dar prototipul testat pe avionul P 40 nu a avut succes. Acest avion in final, desi a fost produs intr-un numar impresionat, nu a avut succes ca vanator, datorita motorului care nu a evoluat. 
Allison a reusit sa monteze motorul sau cu turbocompresor pe P 38 , care avand doua fuzelaje , a avut spatiu mai mult.
Americanii au reusit sa dezvolte mai bine motoarele in stea.
Japonezii au ramas in urma , nereusind sa dezvolte aceste tehnologii.
Rusii s-au descurcat destul de bine, dar bineinteles ca saltul cel mare a fost dupa ce au luat tehnologia de la nemti dupa WW II.

 O situatie similara cu majoritatea avioanelor dezvoltate inainte de WWII, si care nu au beneficiat de noile motoare imbunatatite , a avut si IAR 80 , al carui motor nu putea concura cu un Merlin al unui Mustang,  un Allison cu turbocompresor de pe P 38, sau cu cele germane de pe Me 109 G sau FW 190.

 Motoarele de aviatie cu piston, au avut perioada maxima de dezvoltare si utilizare pe parcursul WWII.
Dezvoltarea proiectarii compresoarelor, turbocompresoarelor, tehnologiile si materialelor de fabricatie, au deschis calea fabricatiei motorului cu reactie, care a inlocuit rapid motoarele cu piston pe majoritatea tipurilor de avioane.







                                             





'






vineri, 24 noiembrie 2017

Tehnologia de fabricatie avioane in 1940


De multe ori se uita cum produceau avioanele cu  cu ceva timp in urma.
Fiecare generatie are de multe ori impresia impresia ca inaintea sa nu a fost nimic in tehnologie.
Evolutia s-a facut pas cu pas, iar fabricarea de avioane in WW II , prezinta o caracteristica unica : productia de masa .

Iata cateva exemple :

P 51 Mustang




Messerscmitt Bf 108




Celebrul motor Rolls Royce Merlin



Bombardierele americane




Pale elice




Lockheed



 De remarcat faptul  ca tehnologiile folosite la IAR Brasov pentru fabricarea IAR 80 erau la nivelul 
epocii.
Acum suntem in alta etapa , cu avioane si tehnologii mult mai sofisticate, care se produc in serie mica, sunt mai scumpe si mai precise.
Era productiei de masa a avioanelor de lupta , s-a incheiat odata cu treminarea WWII.

luni, 25 septembrie 2017

'Decapitation unit" contra lui Rocket Man

 Tensiunea in peninsula coreeana atinge cote maxime.
Dupa ultimul test nuclear si lansarile de rachete deasupra Japoniei, a urmat un val de replici intre Trump si Kim. preluate de presa mondiala cu a sa permanenta  apetenta de senzational.
  Trump l-a numit "Rocket Man" pe Kim si a afirmat ca SUA, in cazul cand vor fi obligate sa se apere sau sa-si apere aliatii, nu vor ezita sa distruga complet Coreea de Nord.
 Kim l-a numit pe Trump senil, folosind un cuvant arhaic - "dotard".

 Este greu de inteles nivelul acestei retorici, tinand ca e vorba de arme nucleare si vietile a zeci de milioane de oameni.
  Se pare ca in omenire , in mod sistematic,  ajung periodic psihopati gen Kim, sa conduca totalitar  natiuni si sunt gata sa porneasca razboaie . 
  Pare-se ca nu exista un antidot eficace impotriva acestor personaje si in mod ciudat, istoria se repeta.

Sirene de alrama in Japonia la testul din 29 august


  Pe fondul acestei incordari a relatiilor in zona, Ministrul apararii din Coreea de Sud, Song -Young -moo, a anuntat a doua zi dupa ultimul test nuclear al nordicilor, infiintarea unitatii SPARTAN 3000, denumita "DECAPITATION UNIT", avand ca scop inlaturarea lui Kim de la putere , chiar prin asasinare.
 Unitatea care va avea intre 1500 si 3000 militari , va fi gata de actiune pana la sfarsitul anului.
 Este destul de ciudat ca o tara sa anunte intentia de asasinare a unui sef de stat , dar se pare ca este mai mult o tactica de intimidare. Poate ca Kim, din teama pentru propria viata, va veni la masa tratativelor. 
 Greu de crezut ca o astfel de unitate ar putea reusi sa il elimine, dar vorba sud-coreenilor : daca nu avem arme nucleare, barem sa il amenintam direct. (sau in limaj de la noi : pe persoana fizica)
 Oricum se pare ca si Kim e din ce in ce mai precaut, calatoreste doar nopatea si a renuntat la Mercedesul preferat, folosind mereu alte masini.
  
Decapitation unit


                                         

  Incercarile de asasinare reciproce  a liderilor celor doua state coreene nu sunt o noutate.

In 21 ianuarie 1968, trupe speciale nord coreene au incercat sa-l elimine pe presedintele sud coreean Park Chung-hee printr-o actiune a trupelor speciale, cunoscuta ca Blue House raid.
O echipa de 31 militari din trupele de elita nord coreene, a fost antrenata intensiv timp de 2 ani, inclusiv folosind o  replica a palatului prezidential al lui Park, Blue House.

Blue House raid

                                      

  Raidul  nu a avut succes, 29 membri ai trupei de comando fiind ucisi in lupta, unul s-a reintors in nord, iar altul a fost luat prizonier. 

  Coreea de Sud a reactionat la tentativa de asasinare a presedintelui Park, infiintand Unit 684, o echipa formata tot din 31 de luptatori, avand ca scop asasinarea lui Kim Il sung , conducatorul nord coreean. Numele unitatii a fost ales dupa data de infiintare - aprilie 1968.
   Unitatea a fost sub comanda agentiei nationale de informatii sud coreene, KCIA.
   In comparatie cu vecinii din nord, care au selectionat cei mai buni membri ai trupelor de elita, sud coreeni au preferat civili, majoritatea condamnati pentru delicte cu violenta, sau someri, carora li s-au promis mari recompense in caz de reusita.
   Au urmat peste trei ani de antrenamente dure desfasurate pe insula nelocuita Silmido. In aceasta perioada, 7 membri ai echipei au murit .
   In vara lui 1971, a existat o detensionare a relatiilor politice nord -sud si actiunea a fost anulata.
   Pe 23 august 1971, cei 24 de luptatori s-au revoltat, au ucis 18 dintre cei 24 de militari care ii antrenasera, au evadat si au deturnat un autobuz la bordul caruia s-au indreptat catre Seul.
   Au fost opriti de fortele de politie, unii fiind ucisi, iar altii preferand sa se autodetoneze cu propriile grenade. Patru dintre ei au fost capturati, fiind ulterior condamnati la moarte si executati.
   Aceasta actiune a fost prezentata publicului prima data in 1990 si a devenit mai bine cunoscuta in 2003, cand s-a realizat filmul Silmido,  In 2010 familiile au primit compensatii banesti  de la guvernul sud coreean, considerandu-se ca celor 31 nu li s-au prezentat riscurile, iar duritatea antrenamentelor a depasit cu mult limitele permise.

Unit 684

                                         


  Pe langa armele nucleare, cele biologice, chimice sau artileria care poate ataca Seulul, nord coreenii mai sunt de temut si datorita Fortelor speciale.
  In total, aceste forte numara peste 180 000 miltari foarte bine antrenati, care pot ataca in caz de conflict diverse tinte militare sau civile din Coreea de Sud.
  Fortele speciale aeropurtate, folosesc aproape 300 de AN 2 (nu zambiti va rog!), care pot transporta cate 12 militari zburand foarte jos si fiind greu de detectat pe radar.  Viteza foarte mica de zbor , este in mod paradoxal un mare avantaj impotriva radarelor moderne , ca si faptul ca amprenta RCS este scazuta datorita invelisului din panza.
  Pot fi parasutati de la inaltime joasa sau avioanele pot ateriza oriunde. 
  Echipe de acest gen , pot indeplini inclusiv misiuni sinucigase , cu efecte cumplite pentru civilii sud coreeni.
  In plus exista brigazi de recunoastere, infanterie usoara care se presupune ca pot penetra prin tuneluri pe teritoriul sud coreean.
  Fortele speciale ale marinei folosesc 102 nave amfibii, 24 submarine clasa Romeo , submarine Sang-o class si  peste 45 mini-submarine  . Desi depasite tehnic si moral, aceste nave sunt folosite pentru debarcarea trupelor speciale, fiind greu de reperat in apropierea coastei foarte accidentate. 
  Se estimeaza ca intr-un singur transport, pot fi debarcati cel putin 5 000 soldati.

 Fortele speciale nord coreene



  Desi cu o tehnica de lupta mult depasita, nord coreenii pot provoca in scurt timp un adevarat dezastru in Coreea de Sud, pot ataca tinte din Japonia sau chiar SUA.
 Chiar daca "decapitation unit" are doar efect de propaganda, actiunea in sine arata eforturile disperate de a gasi o solutie de evitare a razboiului.
 Ca si in alte cazuri, omenirea nu stie sa linisteasca un psihopat, fara a avea un mare numar enorm de victime si imense pagube materiale.
 Istoria se repeta in mod obsesiv si parca nimeni nu invata nimic ! 
 Sa fie oare Kim ultimul dictator de acest gen ? 

PS. Exista o explicatie stiintifica despre ascensiunea psihopatilor in politica. Probabil ar trebui sa fie un test eliminatoriu pentru cei ce candideaza la postul de dictator !!
Pentru cine are rabdare sa citeasca macar in wiki despre Political ponerology , cred ca ar fi foarte util macar pentru cand merg la vot !!



duminică, 17 septembrie 2017

Costuri in aviatie

           Costurile pentru proiectarea, testarea, productia, achizitia si exploatarea avioanelor militare , au atins valori astronomice.
Parca si miliardul de dolari este mic in acest domeniu.

Pretul unui avion de lupta modern din generatia 4+/ 5 , depaseste 100 mil $, iar costul de operare este pe masura.
Evolutia preturilor avioanelor de lupta

                              
Definitii :

LCC - life cycle cost  - include totalitatea costurilor pe toata durata unui produs :


         



-  flyaway cost - este costul de productie pentru un avion la nivel cheltuieli de fabricatie, fara armament, sau echipamente de exploatare si intretinere. Nu include cercetarea, proiectarea, testarea. 
         Este dependent de cadenta de fabricatie. 
In mod similar la nave se foloseste sailaway si la vehicule rollaway.

-  weapon system cost  - este costul flyaway plus manuale, training, echipamente exploatare, simulatoare, ( are sensul de avion gata de lupta si este de multe ori folosit in contractele de vanzare - nu include armament)

- procurement cost weapon system cost plus piese schimb initiale

- program aquisition cost  - se adauga la  procurement cost, costurile de proiectare si constructiile militare necesare exploatarii

                 - costuri dezvoltare  (RTD&E - research, test, devloppment and evaluation)
                - costuri constructii militare (MILCON) Military Construction – (baze, hangare, scoli, piste ..etc) . De ex. India, in programul de cumparare Rafale, are prevazut 1,2 mld $ pentru doua hangare climatizate, din total 8.8 mld $ pentru 36 buc.

- life cycle cost  - program aquisition cost plus costuri operare si service O&S 

                    - costurile O&S includ toate cheltuielile bazelor aeriene, salarii,  combustibil, si cheltuielie cu reparatiile si intretinerea , piese schimb,  modificari, etc.

Se folosesc si alte calcule de costuri:

- cost mediu de productie : cost flyawayplus RDT&E impartit la numarul de avioane
- cost mediu total - costul din life cycle impartit la numarul de avioane

Ca si exemple de costuri :

- F 18E/F Hornet a avut costul flyaway 57 mil $, iar cel de weapons system cu 39.8% mai mare, respectiv 80.4 mil $.
- costul programului de achizitie  F 35, pentru 2456 aparate este de 406.5  mld$, inclusiv RDT&E si constructii militare. La acest cost, se mai adauga inca 1 100 mld $, cheltuieli de operare si service pe toata perioada de viata. Cu o suma de peste  1500 mld pentru life cycle cost, este cel mai scump program militar din istorie.

Costul flyaway F 35 in functie de volumul productiei


In general, calculat statistic, costurile cele mai mari sunt in perioada de operare si service.

                                         



      Un alt parametru de masurare folosit in exploatarea avioanelor militare este costul orei de zbor CPFH.
      Calculul costului orei de zbor include :

- combustibil
- consumabile
- costul de exploatare si intretinere
- manopera la nivelul bazei
- modernizari
- amortizare....

Valorile calculate pentru ora de zbor sunt indicative si depind de multi factori specifici : profilul de zbor, costurile locale, etc.

                                                               Costuri inclusiv amortizarea




Top 10 US 



Costuri per ora zbor 


                                         





  Pentru a face o comparatie mai simpla, se folosesc valorile pentru costul orei de zbor in care sunt incluse doar cheltuielile directe :

   - consumabile                (10 - 15 %)
   - combustibil                  (20 - 25%)
   - intretinere si reparatii  ( 60 - 70%)







Si fiindca in ultima vreme subiectul TAROM a fost mult discutat, mai jos sunt prezentate costurile unui operator de aviatie civila.

Costuri linie aeriana


Companie low cost


                                          

 In concluzie, la aceste sume imense, calculul bugetului destinat achizitiei si exploatarii avioanelor de lupta, trebuie facut cu multa precizie.
Costurile de exploatare ridicate , necesita un buget pe masura. 
Cei 2% din PIB la noi pentru bugetul armatei  trebuie repartizati pe cheltuieli de operare, inzestrare salararii si pensii, etc
Orice achizitie implica automat costurile de operare viitoare, practic realizandu-se o proiectie a bugetelor viitoare necesare acestui capitol
Si totul ar trebui facut cu mult profesionalism, fara politicieni cu zero pregatire in domeniu.


marți, 5 septembrie 2017

Bomba lui Kim

           
 Testul efectuat pe 3 septembrie de Coreea de Nord, a starnit valuri de ingrijorare pe tot globul. Unul din cele mai negre cosmaruri, a devenit realitate : un dictator paranoic. la conducerea unui stat fanatic, poseda o arma termonucleara puternica cu care incepe sa ameninte si sa santajeze . Exista chiar si riscul teoretic sa o vanda altora poate mai nebuni ca el.
Nu este prima data cand in acest domeniu, marile si celebrele agentii de informatii s-au insealat :
daca la Saddam , au presupus ca are arme de distrugere in masa, in cazul lui Kim au estimat ca nu are capabilitatea sa dezvolte nici ICBM-uri si nici arme nucleare miniaturizate, cel putin pe termen scurt.

Cu o zi inainte de test, presa  nord coreana a publicat cateva fotografii cu Kim langa o presupusa bomba termonucleara, miniaturizata, posibil purtata de o racheta.

                                    .North Korean leader Kim Jong-Un (C) looking at a metal casing with two bulges at an undisclosed location
Specialistii estimeaza ca este o bomba termonucleara reala, conul si desenul din spate sugerand ca poate fi instalata intr-o racheta Hwasong-14 ICBM testata cu succes in iulie.
In fotografie se vad cele doua componente : partea cu fisiune si cea cu fuziune, precum si conul rachetei purtatoare.


Principii functionare 



  
                                                             Bomba termonucleara

                                      

Nord coreeni au efectuat testul bombei in subteran.

Etapele unui test subteran

1. Pregatirea
Se sapa un put cu diametru de cativa metri la adancimi de 200- 800 m, in zone departate de cele populate , se introduce dispozitivul nuclear, se astupa cu pietris, nisip fin si ipsos si se monteaza aparatura de monitorizare
                                 
2. Detonare
Se declanseaza explozia din bunkerul de comanda . Datorita temperaturii inalte, roca se vaporizeaza formand o cavitate pina cu gaz radioactiv , iar la baza se depune roca topita pe masura racirii.
3. Formare crater
Dupa cateva ore, pe masura scaderii temperaturii si presiunii, cavitatea formata colapseaza, formand un crater la suprafata.



  Un astfel de test este detectat de sistemul de international monitorizare a testelor nucleare CTBTO  (Comprehensive Nuclear Test Ban Treaty Organization).

Desi testele nucleare ar fi trebuit interzise prin  Tratatul CTBT adoptat de ONU in 1996 , acesta  nu a intrat in functiune : nu a fost ratificat de China, Egipt, Iran, Israel, SUA si nu a fost semnat de India, Coreea de Nord si Pakistan.

Sistemul de monitorizare CTBTO


                                            
                                         
Pe seismografe exista o diferenta intre undele provocate de un cutremur natural si o explozie nucleara.

Inregistrarile pentru testul bombei lui Kim , au indicat un cutremur de 6.3 pe scala Richter.
Toate cele 34 statii ale CTBTO au inregistrat intensitatea seismica.

                                          

Exista un sistem de evaluare a puterii bombei, in functie de magnitudinea cutremurului si adancimea la care s-a efectuat testul.

                                                

Conform diferitelor metode de calcul, puterea bombei a fost estimata intre 50 si 150 kt TNT.
La o putere medie de 100 kt, ar fi de 5 ori mai puternica decat bomba Fat Man folosita la Nagasaki.

Pana in prezent s-au desfasurat 2121 teste cu bombe nucleare.


Worldwide nuclear testing totals by country
Tests 
Devices fired
Devices w/ unknown yields 
Non-PTBT tests
% by tests
% by yield
USA 
1032
1132
12
231
0 to 15,000
48.70%
36.30%
USSR 
727
981
248
229
0 to 50,000
296,837
34.40%
54.90%
UK 
88
88
31
64
0 to 3,000
9,282
4.15%
1.72%
France 
217
217
0
57
0 to 2,600
13,567
10.20%
2.51%
China 
47
48
7
23
0 to 4,000
24,409
2.22%
4.51%
India 
3
6
0
0
0 to 60
68
0.14%
0.01%
Pakistan 
2
0
0
1 to 32
51
0.11%
0.01%
North Korea 
6
6
0
0
1 to 100
132
0.28%
0.02%









Totals
2121
2476
294
604
0 to 50,000
540,849




.

                           


Cea mai puternica bomba testata , a fost Tsar (URSS), in 1952, dezvoltand 50 Mt.

Top 10 bombe nucleare


Puterea bombelor nucleare testate de nord coreeni a crescut treptat , pana la circa 100 kt in 3 septembrie. 


 Aspectele tehnice prezentate pe scurt mai sus, au generat implicatii militare si politice majore atat pentru echilibrul din Peninsula coreeana si Asia, cat de fapt pentru intreg globul.
Coreea de Nord este o tara ce poseda arme nucleare, posibil miniaturizate si detine diverse rachete purtatoare.
Chiar daca unii specialisti inca sustin ca ICBM urile nu au fost testate la reintrarea in atmosfera, traiectoriile fiind mult loftate, probabil coreenii vor face in curand si acest pas.
Cum solutiile militare gen lovituri chirurgicale, invazie, ar presupune nu numar incalculabil de victime, solutiile politice raman unica solutie.
Probabil SUA impreuna cu China, vor avea rolul esential in rezolvarea acestei situatii complicate.
Sa speram ca Kim nu isi va folosi niciodata  a sa indragita bomba.