duminică, 29 septembrie 2019

Cu IAR-ul în... Singapore !!


 Unul din obiectivele majore ale  Avioane Craiova , la începuturile anilor '90, a fost promovarea la export a avionului IAR 99. Era evident că piața internă nu era suficient de mare pentru susținerea  producției pe termen lung a acestui avion.

IAR 109 SWIFT


În acel moment era un proiect destul de nou, puțin cunoscut la nivel internațional și erau necesare eforturi deosebite de promovare, în condițiile unor mari dificultati financiare. Competitorii principali erau urmatorii : L 39, Aermacchi MB 339, Siai Marchetti S 211, FMA IA 63 Pampa, Soko 4 Supergaleb. China începuse testele cu Hongdu JL 8 (K-8 Karakorum), iar rușii pregateau MIG AT
și împreună cu italienii YAK 130, din care a derivat si Aermacchi MB 346.
După participările la Farnborough '90 și '92, Ankara 91, Le Bourget '91 a urmat prezentarea la Le Bourget '93 a avionului IAR 109 SWIFT în parteneriat cu IAI. Denumirea sa a fost aleasă numai din motive de marketing : fiind un produs realizat în cooperare, era destinat numai exportului în parteneriat cu IAI, IAR 99 fiind în continuare oferit pieței interne sau unor state în care produsele israeliene nu erau binevenite.
Avionul a fost realizat prin eforturi proprii, având costuri minime : din prototipul S-003 (7003) ce aparținea Centrului de Incercări în zbor, cu proiectare modificări de CPCA Craiova și echipamente de la IAI, combinate cu efortul Avioane SA. 
Avionica nou instalată era printre cele mai moderne în acel moment. (INS, HUD, HOTAS, LRF, EFIS, CTVS...), foarte asemanătoare cu cea a Șoimului realizat ulterior. A efectuat primul zbor pe 2 decembrie 1994, dupa care a fost transportat în zbor în Israel pentru prezentarea unor clienți potențiali. 
Decolarea a fost sub semnul incertitudinii datorită stratului gros de gheața de pe pistă, înlăturat în final manual de salariații fabricii. După o escală de alimentare în Antalya, am ajuns la Tel Aviv, pe aeroportul internațional Ben Gurion, avionul fiind apoi adăpostit într-un hangar al IAI. 
A doua zi a început prezentarea pentru delegația din Botswana, formata din Comandantul adjunct al forțelor aeriene, Seful înzestrarii , specialisti în întreținere si logistică, piloți. 
Totul a decurs bine, inclusiv 5 zboruri de evaluare efectuate cu piloți ai potențialului client. Pe 14 decembrie s-a primit un fax din Botswana care cuprindea un raport favorabil și recomandarea pentru achizitionarea unui număr de 10 IAR 109 Swift.
IAI,  putea garanta clienților training pentru piloți, personal tehnic, suport pe tremen lung, armament și muniție NATO, capitole la care fabrica era deficitară. În plus, era asocierea între un brand (IAI) și un nou venit în lumea internaționala  aviației (ACV). scopul fiind în afara de marketing, asigurarea clientului pentru a primi mentenanță si piese de schimb pentru zeci de ani de exploatare. Pe deriva avionului a fost inscriptionat și logo IAI,  semn de mare încredere în produs.

Zbor demonstrativ cu un client (pilot testare IAI  Yoram Geva si pilot Botswana căpitan L.G Dijeng)



In perioadele între  5-23 decembrie 1993 și 12-22 ianuarie 1994, s-au efectuat în total un numar de 31 zboruri cu aproape 28 ore de zbor cu piloți de încercare IAI, un comandant de baza aeriană din Columbia. Au urmat cei din Israeli Air Force, care aveau ca intenție cumpărarea unui jet trainer. Deja se făcuseră evaluari ale L-39 prezentat de Elbit și Pampa. Au zburat Comandantul adjunct al IAF, Comandantul scolii de pilotaj, Seful departamentului de dezvoltare IAF. 
Ultimul zbor, l-a efectuat în mod surprinzător, chiar președintele IAI din acea perioadă. La insistențele părtii israeliene, am invitat și un factor de răspundere din ROAF, pentru a sprijini oficial proiectul. A fost trimis locțiitorul pentru zbor, care zburase pe toate tipurile de avioane din dotare, mai puțin IAR 99. A facut două zboruri cu 109, primele, dar în acelasi timp si ultimele din cariera sa. Tocmai aflasem cu stupoare că peste o săptămână urma să treaca în rezervă. Asta da susținere.
După finalizarea zborurilor, a început pregătirea pentru participarea la ASIAN AEROSPACE '94 ce urma sa aibă loc în Singapore începând cu 22 februarie. Avionul a fost demontat și introdus în 2 containere de 40", nu înainte de a face controlul defectoscopic la ferurile de joncțiune aripă- fuzelaj. Resursa acestora se acorda progresiv de către INCAS, avionul fiind unul din prototipuri.
Ca de obicei, problemele financiare erau dureroase. Una din condițiile de participare în programul de zbor la show, era existența unei polițe de asigurare pentru terti care sa acopere 25 mil $ . In final au plătit-o cei de la IAI, care aveau un număr mare de avioane asigurate permanent.
Cele 2 containere au fost expediate spre Singapore, iar echipa noastra s-a întors în țară.
Situația avioanelor IAR 99 nu era de loc îmbucurătoare. Dupa ce au stat "trase pe dreapta" la Boboc începând cu 1988,  au fost transferate la Ianca în 1993 unde au început să zboare. A avut loc un accident cu un avion care a ars la sol dupa aterizare . A urmat schimbarea cablajului la toate avioanele și o mare neîncredere în exploatarea acestui avion, considerat la fel ca IAR 93, nefiabil. Cei de la MApN nu priveau cu ochi buni cooperarea cu IAI si eforturile de export ale IAR 109 SWIFT, întrucât Elbit câstigase licitația pentru MIG 21, iar  în Craiova exista nemulțumirea legată de decizia echipării a 71 (din 110 modernizate) avioane LANCER A , în varianta de atac la sol, ceea ce a însemnat condamnarea avioanelor IAR 93, construite pentru astfel de misiuni. In plus, Elbit avea un parteneriaț cu cehii de la Aerovodochody, reusind să vândă împreună 40 avioane L-59 în Thailanda.
Când ne pregăteam să ne îmbarcăm în Otopeni pentru Singapore, am urmarit la televizor vizita lui tov. Iliescu la Craiova, care tocmai se întorsese din Israel și le explica salariaților beneficiile unei colaborări cu IAI . (ne-a crescut un pic moralul, desi nu credeam ce spune).
Echipa care a plecat era formată din 3 ingineri și 2 tehnicieni de la fabrică, 1 inginer, 1 pilot și 1 tehnician de la Centrul de încercari in zbor. 

Lista participanților ASIAN AROSPACE'94 

Când am ajuns la destinație am constatat că se înregistra o întârziere de 2 zile în sosirea celor 2 containere. Ne rămâneau 2 zile să asamblăm avionul și să îl dăm la zbor. Foarte strâns. 
Am deschis în final containerele si a început munca de asamblare. In container temperatura era de peste 60 C . Lucrările se desfasurau intr-un hangar de  pe aeroportul Seletar,  puțin frecventat și oarecum izolat. Airshow-ul avea sa se desfășoare pe aeroportul internațional Changi, unul din cele mai aglomerate din lume.
Ne-am miscat repede si am asamblat avionul . Când să începem probele la sol de hidraulică, am constatat că singura sursă hidraulică de pe Seletar avea racordurile de cuplare la avion în inch. Nasol, ne confruntam cu o mare problemă.  Aveam un colaborator american care locuia în Singapore și care ne acorda sprijin logistic. În timp record a găsit un strungar care a fabricat reducțiile necesare. Am facut toate testele si avionul era gata de zbor. Trebuia mutat de pe Seletar pe Changi , adică circa 20 km. Eram deja în limita de timp.
Echipa în hangarul de pe aeroportul Seletar

                              

Urmează zborul de transfer de pe un aeroport pe altul. Echipajul este format din un pilot roman si un pilot IAI. Timpul ne presează, dar înainte de decolare, începe o ploaie teribilă, ca la  Ecuator. Cei doi piloți (Yoram Geva - pilot de testare IAI și Cdor Gheorghe (Ghița) Tamaș, pilot testare CÎZ Craiova),  asteaptă să decoleze cu motorul pornit circa 40 de minute, perioadă în care aeroportul fusese închis. In final, li se dă aprobarea  pentru decolare și îi vedem cum se ridica de la sol catre Changi. După câteva minute îi vedem aterizând tot pe Selentar. Nu se escamotase trenul !! 
Ducem avionul în hangar si începem să îl verificăm . Facem ceva probe și descoperim că un contactor este plin cu apă de la ploaia torențială ce avusese loc înainte de decolare. Întrebam pe cei de pe aeroport dacă au un astfel de echipament și ni se răspunde afirmativ, au ceva asemănător, dar costă 3000 $. Nu avem acești bani.
 Între timp aflam că mai exista doar a doua zi dimineata o fereastră de zbor între 6.30 și 7.00 am în care se poate face zborul de transfer, în caz de nereușita fiind în situația de a nu putea participa la airshow. Suntem sub presiune imensă.
Se analizează soluțiile si se hotarăște eliminarea completa a contactorului. Ca să fim "ca la carte", se întocmeste o fișă de modificare, care este semnată și aprobată formal de inginerii din echipă. Ne asumăm responsabilitatea. Dacă se întâmplă ceva, rămâne scrisă decizia comună. 
Desi pare ciudat, acest contactor avea rolul doar de a evita escamotarea trenului din una din cabine, dacă maneta de tren ar fi pozitionată din greșeală pe escamotare în doar una din cabine, o măsură de siguranță adoptată în urma unor evenimente de zbor petrecute, când trenul se escamotase la sol datorita faptului că maneta din una din cabine fusese lasată accidental pe escamotat. 
Cum inginerii ajunseseră la o soluție, a urmat să explicăm piloților ca vor trebui sa zboare în airshow, cu o piesă mai puțin pe avion. Zboară tu mâine cu avionul și 'trage" cât mai mulți "g", dar nu te impacienta că noi am "eliminat" un echipament. În astfel de situații limită, se testeaza încrederea din interiorul echipei. După explicații și multe analize, piloții înteleg și sunt de acord cu această soluție cam ciudată, ce e drept.

Rulaj catre pista Selentar

 

Dimineața, dupa o noapte aproape albă, avionul zboara cu succes pe Changi. Am ajuns în airshow.
Dupa doua zile de antrenament în care piloții se acomodează în zbor conform normelor de siguranță specifice, începe showul.
În prima zi, când ajungem pe Changi, avem o mare surpriză. Pe parcursul fiecărei zile, organizatorii tipăresc si distribuie gratuit o revistă a târgului. Constatam cu bucurie că pe coperta este o fotografie superbă cu avionul nostru, făcuta la antrenamentele de calificare. Ne mai revenim din oboseală și stress. 


 

Avionul evoluează în fiecare zi în show, fără nici un fel de probleme. Zborul se face cu decolare de pe Changi și evoluții acrobatice deasupra unui canal navigabil paralel cu pista. 
La unul din zboruri, văd cum tocmai în acel moment , când IAR-ul evolua, pe canal tocmai trecea un imens tanc petrolier. Mă trec sudori reci și ma duce un gând la valoarea asigurării. Îmi revin imediat când văd siguranța evoluției avionului nostru.
Se fac si câteva zboruri cu potențiali clienți.

Pregătire zbor pe Changi 


 Avem si un deosebit sprijin din partea ROAF. În fiecare zi din airshow, ni se alătură un general roman care ne susține moral. Singura problema este că avionul nostru zboară doar la ora 14 .30, când este foarte cald. Cum domnul general nu suporta căldura, nu a reusit să vada IAR-ul zburănd, întru-cât se retrăgea mai devreme la hotel. Mare păcat, când te deplasezi 10000 km pentru un airshow. Noi oricum am apreciat bunele intenții.
Ne facem noi contacte, vedem și auzim ce mai fac și competitorii si cel mai important încercăm sa ne creăm o imagine cât mai bună pentru IAR 99/109.
Ne întoarcem pe Seletar, demontăm avionul , îl introducem în cele doua containere pentru a fi expediat către Romania si plecăm liniștiți spre casă.

EPILOG

De fiecare data cănd ne întorceam de la airshowuri, revenirea acasă semăna cu un duș rece.
De data aceasta, după Singapore , situația  a devenit foarte tensionată. Suntem invitați să facem o ultimă prezentare împreună cu cei de la IAI în Botswana. Spre stupefacția noastră, deși deplasarea reprezentantului nostru se făcea pe cheltuiala fabricii, Secretarul de stat din Ministerul Industriei nu aprobă .  Prezentarea au facut-o doar cei de la IAI.
Solicităm Sefului Înzestrarii să facem cu IAR 109 un tur în toate bazele aeriene pentru a prezenta avionul piloților si tehnicienilor romani. Suntem refuzați. La deschiderea anului școlar la Boboc, avem surpriza să vedem ca invitat un avion ceh L 59, varianta modernizată a lui L 39.
Se schimbă consiliul de administrație (membri numiți politic de  PSDR și PSM) și se desemnează un nou director (ofițer , șeful comisiei militare de recepție  în fabrică). Apar idei "noi" : suntem strategici, suntem speciali, vom primi comenzi de stat  pentru planul de mobilizare, cooperarea cu firmele straine este periculoasă  deoarece acestea au acces la secretele noastre de fabricație.
Apar zvonuri că avionul a fost copiat de cei de la IAI pe perioada cât a zburat în Israel. Pe baza modelului nostru secret, au facut aripa pentru businessjetul Galaxy (nu e de râs).
Norocul a fost cu SRI-ul care ne-a apărat de astfel de pericole: prin raportul de activitate pe 1994 "Toate aceste cazuri, care întruneau elementele constitutive ale infracţiunii de subminare economică, au făcut obiectul sesizării Parchetului General de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie. Situaţii similare, cu consecinţe deosebit de păgubitoare pentru societăţile comerciale autohtone, care pot fi asimilate actelor 12/43 de subminare a economiei naţionale, au fost relevate organelor abilitate să cerceteze şi să sancţioneze încălcări ale legii. Aceste aspecte au fost sesizate în cazul unor activităţi de cooperare economică externă ale mai multor societăţi: ..... .S.C. Avioane S.A. ..".
Apar primele măsuri ferme. Se întrerupe contarctul de fabricație și export YAK 3U - motivul este foarte serios : ocupă din capacitatea de producție avioane militare. Sunt "invitați" să părasească fabrica toți care se ocupaseră de marketing sau colaborări externe și cei care își asumasera responsabilitatea pentru participarea la ASIAN airshow. Se practică chiar desfacerea abuzivă a contractelor de muncă. Din echipa de 5 specialiști care a participat la Singapore, rămane în fabrică doar unul. La sosirea în fabrică din Singapore a avionului se constată, o deteriorare a învelisului în zona ferurii de cric, probabil datorită manipulării brutale a containerului. Se calculeaza cât costă remedierea și exista intenția de imputare pentru echipa ce participase la airshow. In final se renunță la măsura. 
In luna septembrie, cei de la IAI anunță aprobarea proiectului de cumparare a 10 avioane în parlamentul din Botswana, si includerea sa în bugetul pentru 1995. Mai este de făcut un singur pas : semnarea contractului. Cei din Botswana solicită ca aceasta să se faca în Israel, ocazie cu care comandantul aviației va face un zbor cu 109. Fabrica refuză categoric. Cum sa mai duci avionul la cei care l-au copiat ? Pretextul refuzului este prețul prea mic al avionului. 
Pentru a nu fi subiectiv, aici este raportul comparativ al concurenților prezentat în ședinta CC al PCr din 22 septembrie 1989 :
"Totodată, Nicolae Ceauşescu a fost informat că preţul de livrare la export a avionului IAR-99, propus de constructor, era de 3,9 milioane dolari – având un curs de revenire de 14,1 lei/dolar.[5] Aparate similare realizate în alte state aveau, în aceeaşi perioadă, următoarele preţuri: MB-339 – 4,058 milioane dolari (avionul era fabricat de firma italiană „Aermacchi”); C-101 „Aviojet” – 3,9 milioane dolari (compania spaniolă CASA); Aero L-39 „Albatros” – 3,3 milioane dolari (firma cehoslovacă „Aero Vodochody”); Soko G-4 „Super Galeb” – 3,5 milioane dolari."
Prețul negociat pentru Botswana era de 3.5 mil $, din care 2.7 mil $ reveneau fabricii, iar diferența era partea IAI pentru avionica completa si integrare. Era prețul doar pentru avion, fără armamrnt, piese de schimb, training. În perioada 1992-1994, IAR 99 standard era vândut datorita inflației către MApN cu circa 1,5 mil $.
 Cehii făceau dumping din cauza stocului de 100 avioane ce nu mai fuseseră cumpărate de ruși după căderea URSS. Fabrica din Craiova avea pe stoc "doar" 40 motoare, materiale pentru 30 de structuri și câteva zeci de scaune de catapultare. 
Se folosește tehnica comenzii false si se anunță un contract pentru Columbia cu 20 de avioane la prețul de 5 mil $ pe avion în varianta standard, nemodernizat. (!!). Contractul era  adus chipurile de Romtehnica, totul fiind doar un bluf susținut și de Seful Înzestrarii. Din FPS, se încearcă schimbarea conducerii pentru a nu rata contractul cu Botswana. Se ajunge la nivel de Văcaroiu.
Senatorul Adrian Păunescu (senator de Dolj Partidul Socialist al Muncii) face o interpelare în Parlament în care acuză presiuni pentru semnarea unui contract cu IAI la pretul de 3 mil $, când există cereri externe la prețul de 5 mil $ în varianta standard. Aceasta intervenție închide subiectul.
Se renuntă la  cooperarea cu IAI și contractul cu Botswana. De pe IAR 109 Swift se demontează echipamentele IAI, sunt returnate în Israel, avionul este readus la varianta standard.
Așa se încheie o perioadă de eforturi de marketing si colaborarea cu un partener puternic, exact în momentul existentei unui contract extern. Ulterior, în 1997 a început colaborarea cu  Elbit pentru realizarea IAR 99 Șoim, varianta solicitată de MApN. Avionul astfel modernizat a fost prezentat la Le Bourget 1997 și Farnborough 1998. Primele aparate astfel modernizate au fost contractate în 2001 având ca furnizor firma Elbit, care a subcontractat pe Avioane Craiova. Pretul a crescut substanțial ( nu și pentru fabrică, care avea doar rol de subfurnizor) , fiind pentru piața internă !!. S-a reușit ceva incredibil - să îti imporți un avion proiectat si realizat în țară. Ce mai trebuie export ? Numai importul aduce comisioane ! Trăiască importurile la prețuri cât mai mari . (contractul s-a semnat în 2001, când același director care refuzase contractul de export in 1994- revenise la conducere readus de PDSR-  a fost apoi arestat pentru fraudă, dosarul fiind  repede mușamalizat). A umplut apoi netul cu o poveste SF de spionaj, în care el, bravul erou, a oprit furtul tehnologic, refuzand să semenze contractul de export !!

A avut vreun efect participarea la showurile aeriene internaționale si marketingul extern ? 
Din păcate singurul rezultat a fost culmea, cucerirea pieței interne .
IAR 99 ar fi putut avea soarta tristă a IAR ului 93. A reusit să ajungă în final si la Boboc, la 20 de ani după prima tentativa nereusită.
Măcar atat !!

PS. Avionul care a fost prototipul S-003, alias 7003, alias IAR 109 Swift și care a zburat la Singapore, asteaptă liniștit să înceapa o etapă noua, în care va primi un motor dublu flux, radar și avionică de ultima generație precum și un nou nume : IAR 99TD !
Sa îi urăm succes.


vineri, 5 aprilie 2019

Finantarea razboiului (VII)

Finantarea ww2


Mobilizarea resurselor economice pe parcursul ww2 poate fi impartita in doua etape :
- in prima perioada a avut loc Blietzkrieg, desfasurat pana la finele lui 1941, fara a folosi o mobilizare totala a resurselor combatantilor. 
- intre 1942-1945 are loc Totalkrieg, in care toata economia este mobilizata pentru efortul de razboi. Cheltuielile guvernelor sunt concentrate pentru productia de armament si sustinerea operatiunilor de razboi.

Lista principalelor cantitati de armament produse in ww2


PIB-ul este indicatorul care reflecta in timp de razboi mai ales cresterea productiei de armament.
De remarcat cresterea imensa in SUA, unde s-au creat 17 milioane de noi locuri de munca in domeniul civil, mai ales in industria de aparare.
PIB-uri  ww2

Imagini pentru wartime gdp of the great powers

Imagini pentru wartime gdp great powers

Raportul intre PIB-urile insumate ala aliatilor si cele ale membrilor Axei, arata efectele mobilizarii economiilor pentru razboi. ajungand in 1945 la valoarea de 5.

Raportul PIB Aliati/Axa

Bugetul Germaniei in ww2

budget of the Reich (in billions of Reichsmark)
1939/40
1940/41
1941/42
1942/43
1943/44
1944/45
Total expenses
52.1
78.0
101.9
128.6
153.0
171.3
- military expenses
32.3
58.1
75.6
96.9
117.9
128.4
Total income*
39.5
57.6
75.0
91.6
96.2
89.7
Yearly deficit
12.6
20.4
26.9
37.0
56.8
81.6
Total debt
47.9
86.0
137.7
195.6
273.4
379.8
Banknotes in circulation
12.2
14.2
22.1
24.4
33.7
60.0**

Germania a incercat pe parcursul ww2 sa limiteze cat mai mult inflatia, pentru a nu repeta situatia aparuta dupa ww1. In Franta ocupata, Austria, Alsacia, Lorena si Polonia a fost folosita ca moneda marca. In celelalte teritorii anexate (Norvegia, Ucraina, Tarile Baltice,Olanda...) au fost emise ReichsKreditKaasenscheine (RKK), bonuri de trezorerie, folosite ca o moneda de ocupatie pentru plata rechizitiilor si a militarilor. In acest mod, se transfera intreaga povara financiara catre aceste tari, RKK nefiind acceptate pe teritoriul german.
Bunurile de consum au fost rationalizate, populatia fiind nevoita sa depuna economiile in banci de investitii. Statul a emis obligatiuni  pe termen mediu si lung. A fost realizata o finantare a razboiului prin imprumut de la populatie, fara a fi nevoie de propaganda pentru a convinge proprii cetateni. Este considerata "o finantare silentioasa".
In plus, a crescut impozitul pe venituri cu 50 %, ajungand la 65 %. fiind majorate accizele la tutun si alcool.
O alta metoda folosita de nazisti a fost obligarea statelor invinse sa plateasca costurile de ocupatie.


Cele mai mari sume au fost platite de Franta.


Statul german s-a imprumutat in principal de la populatie.


O alta metoda de finantare a Germaniei a fost prin achizitiile facute in clearing, cu preturi impuse. O parte din datorii nu au fost achitate. Este si cazul Romaniei, asa cum apare in raportul BIS ( Bank for International Settlements) pentru anul 1944. Suma de 1.12 mld marci este transformata in dolari (1940) de circa 400 mil $, mai mare decat suma platita de Ro catre URSS ca despagubiri de razboi 
( 300 mil $). Se pare ca singurii care au recuperat 60% din aceste datorii din clearing au fost elvetienii. 

Dupa ww2, pentru a evita situatia creata in urma ww1 in Germania impovarata de datorii de razboi imense, statele aliate au incercat sa sustina refacerea economica in tarile invinse. Inca de la Conferinta de la Yalta s-a hotarat ca suma platita ca reparatii de nemti sa fie maxim 20 mld $ in bani, jumatate catre Rusia. S-a preferat preluarea fabricilor si a tehnologiei germane. In 1953, prin Acordul de la Londra, au fost anulate de creditori jumatate din datoriile Germaniei .  

Japonia a folosit ca sursa de finantare principala imprumutul de la propria populatie.
Datoria a depasit 200 % din PIB. In tarile ocupate din sud-estul Asiei, au tiparit moneda de ocupatie fara acoperire, achizitionand astfel resursele locale . Dupa razboi se observa o scadere brusca a datoriei publice. Aceasta se datoreaza inflatiei create prin tiparire excesiva de moneda, fapt ce a dus la scaderea valorii obligatiunilor cumparate de populatie. 


UK a finantat efortul de razboi prin marirea taxelor, imprumuturi de la aproape intreaga populatie si imprumuturi externe. Au existat mai multe etape in derularea acestor actiuni.
In prima faza, dupa izbucnirea razboiului, UK a cumparat armament din SUA prin programul "cash and carry" platind din rezervele proprii americanilor numai in dolari sau aur. Incepand cu mai 1940, deja britanicii nu mai puteau sustine aceste importuri.
In cea de adoua etapa, dupa evacuarea de la Dunkerque cand au pierdut o cantitate imensa de armament, a fost necesara suplimentarea comenzilor catre SUA. Englezii i-au avertizat pe americani ca in decembrie 1940 vor intra in incapacitate de plata.
Faza a treia se desfasoara intre decembrie 1940 si 1942, prin derularea programului "lend-lease".
Roosvelt, pentru a convinge publicul american despre necesitatea actiunii a facut o comparatie inspirata : daca vecinului ii arde casa si iti cere un furtun ca sa stinga incendiul, nu ii ceri 15 dolari pe el, ci il oferi imprumut pana se stinge focul urmand sa il returneze. Cam asa functiona si lend-lease. Se imprumuta armament care trebuia sa fie returnat daca mai era functional la sfarsitul razboiului. 
Englezii au trebuit totusi sa plateasca pentru comenzile facute anterior intrarii in vigoare acestui program in martie 1941. Au lichidat active si investitii din SUA, au imprumutat din aurul belgian si au expediat aur din Africa de Sud , din lipsa de lichiditati in dolari.
Pentru a trimite armament, americanii verificau finantele britanice, pentru a fi convinsi ca acestia sunt in imposibilitatea platilor. Au reusit sa achite aceste comenzi la sfarsitul anului 1942, moment din care totul se deruleaza in ultima etapa conform acordului lend-lease.
In cadrul acestuia, pana la sfarsitul razboiului englezii au platit 4.4 mld $ in bunuri si servicii si au primit armament in valoare de 27 mld $. 
John Meynard Keynes considera situatia financiara a UK in 1945 ca fiind " a financial Dunkerque".
Datoria totala atingea aproape 250 %din PIB. In 1945 SUA le-a acordat englezilor un imprumut de 4.34 mld $, echivalentul a 119 mld pounds la cursul din prezent sau echivalentul PIB-ului UK din acel an.

Imagini pentru war debts ww2

SUA au cheltuit pentru finantarea ww2, 296 mld $ echivalentul a 4104 mld $ in 2011, adica circa de 6 ori bugetul lor militar actual . Cel mai ridicat cost a fost in 1945, reprezentand 35.8% din PIB. 
Finantarea a fost facuta printr-o combinatie de inprumuturi de la populatie prin vanzarea de obligatiuni (50%) si cresterea de taxe (50%). Circa 85 milioane de americani au cumparat bonduri puurtatoare de dobanda, care au fost platite ulterior de guvern.




Datoria totala a ajuns la circa 100% din PIB.


Structura programului lend-lease


Transportul materialelor din programul lend-lease


Lend - lease



Romania a intrat in ww2 bazandu-se pe o economie cu performante modeste. Desi se considera anul 1938 ca un an de referinta in dezvoltare, cifrele nu arata tocmai bine. Dupa Marea Unire, au trebuit aproape 20 de ani pentru a stabiliza inflatia si a trece la excedent comercial extern. Costul unificarii a fost de aproape 2 ori valoarea PIB-ului anual.
Cu toate acestea, la nivel european eram pe ultimul loc la valoarea PIB/locuitor in 1938. (valoarea actualizata a dolarului pentru anul 2000).

Se discuta mult despre inzestrarea necorespunzatoare a armatei romane in timpul ww2, dar, trebuie avute in vedere performantele economiei romane din acea perioada.



In ceea ce priveşte finanţarea operaţiunilor de înzestrarea armatei, la 13 decembrie 1938 printr-o lege specială sunt înfiinţate în cadrul BNR 3 fonduri speciale: Fondul Apărării Naţionale, Fondul Naţional al Aerului şi Fondul Naţional al Marinei, alimentate potrivit legii din 3 surse: articole speciale bugetare, adoptate la început de an, legi speciale, surse extraordinare.

Pentru finantarea industriei de aparare s-a infiintat Casa Autonoma de Finantare si Armonizare (CAFA), care trebuia sa gestioneze imprumuturile obtinute prin vanzarea de obligatiuni denumite "bonuri pentri inzestrarea armatei". Aceasta garanta cumparatorului o dobanda anuala de 4.5% cu scadenta 5 ani.
.

Inflatia a fost foarte mare in perioada 1940 - 1945, PIB ul inregistrat in lei avand o crestere de 27 ori a valorii totale. Este dificil de facut analize comparative in conditiile in care BNR a impus doua cursuri de schimb leu-dolar : un curs normal de circa 100 lei/$ si un curs cu prima, la valoare dubla.


Evolutie PIB Romania


  O parte din datorie este provenita din rentele datorate expropierii in urma reformei agrare din 1921, platibile timp de 50 de ani cu o dobanda de 5%. 
În anii 1939-1946, marcați de participarea României la cel de-al Doilea Război Mondial, necesitățile de finanțare a bugetului de stat, în principal pentru susținerea cheltuielilor de război, au fost acoperite prin împrumuturi masive de pe piața internă, ceea ce explică creșterea ponderii datoriei interne în total la circa 65%. În aprilie 1941, în preajma intrării României în război, guvernul a suspendat plățile aferente datoriei publice externe. Din structura datoriei publice la 1 ianuarie 1946 prezentată în tabel, se constată că 2/3 din această datorie era internă, contractată în perioada 1941-1945. Cele mai mari împrumuturi, însumând aproape 50 miliarde lei, au fost destinate reconstrucției Basarabiei și Bucovinei de Nord („Împrumutul Reîntregirii” - 1941), înarmării („Împrumutul Apărării Naționale” - 1944) și respectiv acoperirii cheltuielilor rezultate din încheierea Convenției de Armistițiu cu Puterile Aliate („Împrumutul Refacerii Naționale” - 1945).



Comunism România



Datorita inflatiei aceste obligatiuni si-au pierdut din valoare. Guvernarea comunista a renuntat sa plateasca sumele datorate . Nu a existat nici o forma de reparatie pentru cei pagubiti nici in perioada actuala. Adica statul a tras teapa. Vorba francezului , a la guerre comme à la guerre.

.In concluzie, finantarea inzestrarii armatelor si a efortului de razboi sunt in stransa legatura cu puterea economica a statelor beligerante.





vineri, 1 martie 2019

Finantarea razboiului (VI)

Rezervele de aur in ww2

 Avem in Romania o tema noua de dezbatere izvorata dintr-o initiativa legislative inedita : repatrierea rezervei de aur a BNR depozitate in strainatate. 
Se fac comentarii, scenarii, supozitii, toata lumea se pricepe, mai ales politicienii.
Ca de obicei, e bine sa cunosti istoria si mai ales sa o intelegi. Aurul a fost folosit in finantarea conflictelor inca din antichitate, de multe ori inclinand balanta intre fortele beligerante.

Imagine similară

In 1938, Germania avea nevoie de surse de finantare pentru sustinerea deficitului urias generat de inarmare si proiectele de infrastructura. 
Austria a fost prima tara ce a devenit victima  a nazismului. Cand Wehrmacht-ul a intrat in Viena, pe 12 martie 1938, doua grupuri de comando au preluat cele 100 t de aur ale Bancii Centrale Austriece si le-au transportat la Reichsbank in Berlin. Rezervele oficiale germane erau atunci de doar 25 tone.
In plus au fost cerute de la Bank of England depozitele austriece din Londra, adica 5.7 tone.
De la comunitatea evreiasca din Viena s-au mai "colectat" inca 14.3 tone aur.
A urmat Banca Cehoslovaciei, care a fost fortata sa retraga un depozit de 27 tone aur deţinut de BIS (Bank of International Settlements )in numele Cehoslovaciei tot la Londra. BIS avea sediul la Basel, si actiona ca o de banca a bancilor centrale, echivalentul Bancii Mondiale de acum. In total din Cehoslovacia au disparut intre 54 si 61 tone aur.
Au urmat o serie de hold-up-uri executate de nazisti la toate bancile centrale din tarile ocupate in timpul ww2 . Din Olanda s-au luat 145 tone, atat din Banca Centrala cat si de la populatie.



La inceputul razboiului Germania avea o rezerva in aur de 120  mil $, dar a mai adaugat aproape 661 mil $ (1938) prin furt sau achiziţii suspecte. In 1946 s-a format Tripartite Gold Commission, care a avut rolul de returna aurul pradata de nazisti. Tarile pagubite care au emis pretentii, au fost : Albania, Austria, Belgia, Cehoslovacia,  Grecia, Italia, Luxembourg, Olanda, Polonia si Yugoslavia.
In total s-au redistribuit catre acestia 336 tone, reprezentand circa 65 % din cereri, proces derulat pana in 1998.  Restul a disparut. 


In plus, nazistii au acumulat cantitati imense de aur de la evreii exterminati in lagarele de concentrare.
O practica comuna, a fost ca aurul preluat de la bancile centrale sa fie topit si marcat ca apartinand Reichsbank cu marcaje din ani anteriori razboiului. Asa se stergeau urmele furtului. 
Mari cantitati de aur au fost depozitate in Elvetia. Personal nu am crezut niciodata povestea ca nemtii au fost intimidaţi de urmasii lui Wilhelm Tell si din acest motiv nu a ocupata Tara cantoanelor. 
Despre aurul jefuit de la evreii exterminati in lagarele de concentrare, s-au scris carti si articole nenumarate. Se estimeaza ca nemtii vindeau aur furat in bancile elvetiene contra franci, asigurand astfel importul de materii prime. Suedia vindea pretiosul minereu de fier catre Germania prin contrapartida cu carbune si uleiuri minerale, restul fiind platit in franci elvetieni sau aur. In plus livrau si celebrii rulmenti SKF. La fel procedau alte tari neutre : Spania, Portugalia sau Turcia. Circa 3/4 din astfel de tranzactii s-au derulat prin bancile elvetiene.
In plus, elevetienii s-au trezit cu zeci de mii de conturi ale evreilor pieriti in lagare. Mostenitorilor li se cerea cerftificatul de deces si actele de mostenire. Chestia cu secretul bancar. In final,dupa procese si presiune mediatica, au platit 1.9 mld $ catre supravietuitorii holocaustului in 1998.

Alte state au reusit sa isi protejeze la timp rezervele de aur.

Polonia a reusit sa isi salveze aproape tot aurul Bancii Nationale in extremis, cu un mare ajutor din partea romanilor. Seifurile au fost golite in noaptea dintre 4-5 septembrie 1939 si 80 tone de aur,impreuna cu titluri de valoare au fost transferate prin Romania . Din portul Constanta au plecat cu un vapor britanic la Istanbul, au ajuns apoi  in Liban,  Franta,  Mali si in final in Canada si SUA. Circa 3 tone au ramas in BNR, fiind inapoiate dupa razboi. O cantitate de 5 tone aflata in Danzig a fost capturata de nazisti.

 Franta avea una din cele mai mari rezerve de aur, de circa 2500 tone .
 Din cauza ofensivei germane, au transferat toata cantitatea la Dakar, apoi in Thies. 
Francezii aveau in custodie si 200 tone de aur belgian, pe care l-au depozitat la fortul Kayes.
In final francezii au reusit sa isi transfere aurul in SUA si Canada, mai putin aurul belgian ,pe care, in urma semnarii armistitului cu germanii, il cedeaza Reichsbank cu taraita. Dupa razboi returneaza cele 200 tne Belgiei. Aceasta avusese la inceputul razboiului 600 tone, depozitate la Londra, in SUA si Franta, fiecare cu cate 200 tone.
In astfel de situatii, cand apar guverne mai mult sau mai putin legitime, exista problema legalitatii posesiei aurului. Putea decide Guvernul de la Vichy, sau cel al lui de Gaulle de la Londra ce sa se faca cu aurul ? In acea perioada de fapt el apartinea Bancii Centrale a Frantei, care era o banca privata.

Traseul aurului belgian



O situatie similara avusese loc in timpul razboiului civil din Spania, imediat dupa izbucnirea sa in 1936. Guvernul socialist al celei de-a doua Republici  a transferat 72 % din aurul Bancii Nationale, in total 510 tone, la prietenii lor rusi condusi de onestul prieten de la rasarit, Stalin. Restul de 193 tone au fost vandute la Paris pentru finantarea razboiului civil.
Banuiesc ca intuiti finalul . Rusii au declarat in 1957 ca tot aurul depozitat la Moscova a fost folosit pentru livrarea de armament. Case closed. (m-a inveselit povestea in spiritul caprei vecinului, dar m-a alarmat vazand ce pot face niste politicieni inconstienti. Cu rusii era clar . Acum il pasc pa Maduro intr-o schema asemanatoare. Au talent si experienta . Trebuie doar sa gasesti fraierii disperati ).
Oricum,spaniolii nu s-au bucurat prea mult de aurul luat din America de Sud de celebrii conquistadori. 

Englezii, la izbucnirea razboiului au hotarat sa transfere aurul propriu - 1770 tone plus ce aveau depozitat de la alte tari, inca 300 tone , in Canada. A fost declansata operatiunea Fish,




Englezii erau hotarati sa continue razboiul si in cazul ocuparii Anglei.  Aurul ar fi ajutat intr-un astfel de scenariu.  Sa transferi toata averea statului pe nave traversând Atlanticul dominat de submarine germane, a insemnat o decizie curajoasa si care in mod miraculos, a fost urmata de o operatiune fara pierderi. 

Dupa declansarea operatiunii Barbarossa, rusii au mutat si ei 2800 tone de aur din Moscova in Uralii de est. Au dus operele de arta din Hermitage si mumia lui Lenin tot acolo. Fiecare natie cu valorile ei.

O parte din aurul furat de nazisti a fost gasit in minele din Merkers in aprilie 1945 , din fericire de americani. Au fost descoperite si inregistrari ale tranzactiilor cu aur furat facute cu Reichsbank.
Ai ramas legende , povesti cu trenuri sau submarine pline cu aur, comori ingropate sau scufundate in lacuri. Cert este ca nazistii au practicat un furt sistematic, incepand de la cetatenii simpli pana la devalizarea bancilor centrale, in scopul principal de a finanta efortul de razboi al Germaniei naziste si desigur , in propriul interes al catorva conducatori. In plus, au fost praduite muzee si colectii particulare de arta . Asta nu mai tine de nici o ideologie. E doar jaful de razboi.

nazi gold


Japonezii nu au lasat multe urme despre aurul furat din Asia de sud-est . S-a perpetuat o legenda cu numele aurul lui Yamashita, o cantitate fabuloasa ingropata intr-un loc secret din Filipine. 
Exista si acum diverse teorii ale conspiratiei si numerosi cautatori de comori.

Dupa invazia Poloniei in septembrie 1939, a urmat perioada asa zisului razboi ciudat, fara operatiuni militare majore pe frontul de vest. Pe 10 mai incepe adevaratul razboi. Germanii invadeaza Belgia , Olanda si Luxembourg, iar in UK, in aceeasi zi,  Churchill devine prim ministru.
In urma Blitzkrieg-ului, nemtii avanseaza rapid. Dupa evacuarea de la Dunkerque, englezii lasa in urma 700 tancuri, 880 tunuri de calibru mic, 850 tunuri antitanc, 310 tunuri de mare calibru, 500 tunuri antiaeriene, 45 000 vehicule si 25 000  motociclete. In total cu acest echipament, se puteau dota 8 divizii. Franta este ocupata. 
Armata engleza pana in 1939, era profesionista , cu un numar de doar 240 000 militari .Intr-un timp scurt, dupa recrutarea obligatorie a ajuns la 1.1 mil, cu un maxim in 1945 de aproape 3 mil. Anglia nu era pregatita inca pentru razboi si avea nevoie rapida de armament. Au rezistat eroic in timpul luptelor aeriene din Batalia Angliei .
In SUA erau in vigoare legi din 1936 care prevedeau neutraliatatea, fiind interzise exporturile de armament. Nu se pot acorda credite sau ajutor pentru beligeranti. America se vrea izolata de lume. Englezii sunt pe o lista neagra datorita unui default la datoriile din ww1. 

Tot un fel de zid


Pentru a sprijini totusi tarile democrate, se aproba in Congres la 23 septembrie 1939  programul cash &carry .Platesti cash in dolari sau aur, primesti armament si ti-l duci singur acasa  navigand printre submarinele germane.Americanii au inca economia slabita dupa criza din 1933, cu un somaj ridicat.
 Francezii transfera aur in SUA si cumpara armament contra 800 tone aur. 
Navele care transportasera aurul, sunt incarcate cu armament , dar in urma semnarii armistitiului intre Franta si Germania, sunt redirectionate si descarcate in Martinica, inclusiv 110 avioane. 




Situatia Angliei se agraveaza pe parcursul anului 1940. Germanii isi intaresc pozitia militara, economica si financiara prin ocuparea majoritatii tarilor din Europa Centrala si  de Vest. Churchill il anunta pe Roosevelt ca pana la sfarsitul anului UK intra in incetare de plati. Balanta comerciala cu SUA este defavorabila englezilor, care duc o lipsa acuta de dolari.
Salvarea va veni prin programul land-lease, aprobat de americani in martie1941.

In iunie 1944 BNR  a desfasurat in mod secret operatiunea Neptun, prin care tot aurul BNR a fost ascuns intr-o grota pregatita langa Manastirea Tismana. In pagina din link este in partea de jos o prezentare ilustrata a curajoasei actiuni , executata sub acoperirea unei renovari a manastirii. E o poveste fabuloasa acelor 190 tone de aur ascunse de inamici. Acum s-a deschis un muzeu dedicat acestei pagini de istorie.

Grota de la  ManastireaTismana

VIDEO Muzeu în peştera în care a fost
ascuns Tezaurul României în Al Doilea Război Mondial. Cum arată „Muzeul Tezaurului“, inaugurat astăzi la Tismana

Imagini pentru manastirea tismana

Chiar daca si-a pierdut din importanta financiara, aurul este in continuare folosit ca rezerva de bancile centrale din intreaga lume.

Rezerve aur 2018

Imagine similară

Rezervele de aur aflate in Banca Angliei


In ultima perioada a fost mult dezbatuta problema aurului venezuelean depozitat de Banca Angliei. 
Aceasta a refuzat in februarie  cererea lui Maduro de a returna 80 tone aur depozitate in Londra.
Guvernul sau deja a preluat 8 tone din Banca Centrala a Venezuelei.
In Italia, Matteo Salvini afirma ca aurul Bancii Centrale a Italiei este al poporului. Considera ideea de  a vinde  si cheltui o parte din rezerva de 2500 tone.  Guvernul populist aflat la putere a marit deficitul bugetar si are nevoie de bani.
Europarlamentarul italian Zanni Marco Zanni, membru al partidului Lega Nord, cere aducerea aurului italian in tara, datorita incidentului Maduro  - Banca Anglei. Declaratiile le-a facut pentru Sputnik,
Politicienii populisti sau dictatorii vor sa aiba controlul asupra bancilor centrale si sa dispuna de rezervele acestora. 
Sa fie doar coincidenta ca ai nostri politicieni au initiat tocmai acum proiectul de lege privind aurul BNR ?