joi, 24 ianuarie 2019

Finantarea razboiului (I)

  Istoria se repeta daca nu o intelegem bine ? Este posibil, dar cel mai important in ziua de astazi este sa putem face diferenta intre adevar si manipulare. Tocmai din acest motiv trebuie sa studiem mai mult ce s-a intamplat in trecut ! Majoritatea temelor abordate in manualele de istorie sunt legate de razboi. Invatam despre razboaie drepte (jus ad bellumsi nedrepte, eroi, armament, fapte de arme, strategii si tactici, cuceriri , victorii si infrangeri,  cauzele conflictelor, tratate de pace, impartiri de teritorii .. si lista e lunga. Cred ca un salt extraordinar in intelegerea istoriei universale, a fost facut de emisiunile canalelor TV specializate in acest domeniu . E mai placut si mai util sa vezi explicatiile unor somitati in istorie, decat sa memorezi textul unui manual mediocru pentru a lua o nota de trecere la scoala sau sa citesti  articolase pe FB pline de propaganda .

Din pacate istoria finantarii razboaielor, desi este o disciplina a economiei de aparare  este destul de putin tratata de specialisti, fiind in general un subiect ce nu este abordat prea des. Prezentarea doar a cronologiei, a aspectelor politice, sociale, sunt insuficiente, daca ne gandim ca nici o armata nu poate functiona fara finantare, fie  ca e vorba de arme, munitii, uniforme, hrana, transport sau solde.
  Inca din antichitate, finantarea razboaielor s-a dovedit a fi esentiala pentru combatanti si de multe ori, a fost cea care a inclinat balanta in conflictele epocii. Pana la primul razboi mondial , un rol esential l-au avut rezervele de aur si argint al fiecarui beligerant, mai ales atata timp cat economiile erau de tip agrar.  


 Desi societatea umana a evoluat foarte mult, sursele de finantare ale razboaielor sunt cam aceleasi : surse proprii, taxare, împrumuturi externe sau interne, emitere de moneda, rechizitii sau jefuirea inamicului. 
 Finantarea razboaielor a fost  strans legata de sistemul bazat pe monede din aur si argint, pana in secolul XIX, odata cu aparitia datoriei de stat . Slabiciunea economica si inabilitatea de a mobiliza resurse financiare a  cauzat numeroase infrangeri.

 Un prim exemplu este celebra batalie navala de la Salamina, desfasurata intre o alianta a oraselor grecesti si armata persana condusa de Xerxes I. Dupa ce grecii reusisera sa ii stopeze pe persi in 490 i.Hr., la Maraton,  sub influenta lui Temistocle ,  au inteles ca se pot apara de o noua invazie  numai daca au o flota puternica. Asta inseamna bani pentru constructie si operare trireme. Majoritatea materiilor prime pentru fabricarea lor era procurata din import. Atenienii, organizati pe atunci intr-o democratie directa,  aveau in exploatare minele de argint de la Laurium, din extractie sa "batand" monede. Minele apartineau statului atenian, care erau concesionate unor antrepenori pe sume fixe si cota parte din extractie. Acestia, la randul lor inchiriau sclavi pentru a face profit, in perioada de varf fiind folositi 11 000 de sclavi pentru minerit. Arheologii au  descoperit circa  200 de mine cu 2000 de puturi de excavare.  Se estimeaza ca se extrageau si prelucrau circa 20 tone de argint anual, dar si mari cantitati de cupru si plumb. Temistocle (politician si general), i-a convins pe atenieni prin discursuri ( erau democratie - si hotareau ce sa faca cu bugetul ) sa foloseasca banii aflati la dispozitie - circa 100 talanti  ( un talant grecesc = 26 kg) pentru constructia a 200 de vase de razboi de tip trirema. Pe langa dotarea cu echipament militar, argintul folosea si la angajarea unui numar mare de mercenari, care erau platiti in medie cu 1 drahma pe zi ( (1 talant argint = 6000 drahme). De remarcat ca echipajele navelor de lupta nu foloseau sclavi, fiind format din oameni liberi platiti cu  solda.
Fara existenta acestor resurse bine folosite, probabil istoria Europei ar fi avut alt curs.

Trireme 


 Alexandru cel Mare a fost pe langa un mare conducator militar si un foarte bun expert in finantarea armatei sale.  Tatal sau, Filip al II-lea, a fost cel care a organizat o armata profesionista, folosind in lupta pentru prima data celebra falanga . In momentul cand Alexandru a succedat la tron dupa asasinarea lui Filip al II-lea, trezoreria Macedoniei dispunea de 60-70  talanti de argint.o suma modesta si o datorie de 500 talanti. Filip avea in planurile sale cucerirea Persiei si se pare ca facuse toate pregatirile militare necesare.
Veniturile din taxele impuse de statul macedonean erau de circa 20- 40 talanti/an.
Se pare ca initial Alexandru a luat un imprumut pe termen scurt de circa 800 talanti, avand la plecare provizii pentru doar 30 de zile.
Armata lui Alexandru era formata pentru inceput din 47 000 soldati , 6 000 cai, 120  nave , multi fiind mercenari si inca 12 000 militari ramasi in Macedonia. Se estimeaza  costurile de functionare ca fiind de 4000-5000 talanti/an, crescand apoi la 7000 talanti /an  ( 500 kg/zi argint) in campania din India, cand a crescut numarul de militari Pe langa plata soldelor si a echipamentelor, s-a construit o flota pentru transport, un sistem de servicii medicale si o retea de aprovizionare cu hrana . Familiile celor cazuti in lupta primeau solda cuvenita militarului. 
Plata mercenarilor se facea de trezoreria regala, armata din Macedonia era platita din fonduri asigurate de aristocrati, iar flota de  trierarchi , cetateni bogati obligati sa intretina anual costul unei trireme cu echipaj, de circa 1 talant/an.
 Dupa cucerirea fiecarui teritoriu, Alexandru a obtinut din aurul si argintul preluat si din taxe, sumele necesare continuarii campaniei care a devenit din ce in ce mai costisitoare. 
 Se estimeaza  ca in total din Persia, Alexandru a luat circa 225 000 talanti, din care 120 000 numai din jefuirea tezaurului din Persepolis, numai aur si argint. In total , sunt aproape 5800 tone argint, . Daca se aduna si celelalte campanii militare, se ajunge la 400 000 talanti.
  Alexandru Macedon a reusit sa gestioneze toate aspectele financiare ale campaniilor sale, organizand administrativ teritoriile, un sistem unitar de taxe, moneda unica, inlocuind-o pe cea persana deja existenta. 

Monede cu Alexandru Macedon   330 i.Hr.



 Istoria Romei antice este si ea un exemplu de folosire cu pricepere a diverselor metode de finantare a razboaielor. 
 In perioada republicana, adica timp de 500 de ani (510 i.Hr - anul abolirii monarhiei - 27 iHr.) , au fost incercate mai multe variante de acoperire a cheltuielilor militare. Initial, armata romana era formata numai din cetateni liberi, proprietari de pamant, care trebuiau sa indeplineasca datoria de a lupta pentru  Roma, organizati ierarhic in functie de suprafata detinuta. Aceasta metoda era folosita pentru campanii scurte, fara a exista o armata  permanenta. Astfel,  proportional cu  marimea terenului in posesie, cetateanul apt, trebuia sa lupte in conditiile in care isi platea singur echipamentul. Toti romanii trebuiau sa plateasca un tribut, o taxa speciala pentru razboi, calculata pe baza de recensamante periodice (census) . In principiu, cu acesti bani se finantau cheltuielile de hrana, transport, pe perioada unor campanii militare lungi si trebuiau sa fie returnati daca razboiul s-ar fi autofiantat prin castiguri pe seama inamicului. Soldatilor li se platea o suma simbolica, numita stipendium. Practic, doar jumatate din conflictele acelei perioade au adus avantaje banesti directe.
Incepand cu anul 300 i.Hr., armata a inceput sa devina profesionista imitial  cu recruti ( 6 ani serviciu),  sau pe baza de voluntari. care se angajau pentru 16 - 20 ani (plus 5 ca rezervist). In final, in perioada imperiala s-a renuntat complet la recrutare. 
  
Cele trei razboaie  punice (contra Cartaginei), au facut ca Roma sa devina cel mai puternic stat al antichitatii. Cartaginezii, buni comercianti , aveau in stapanire Iberia si Sardinia, cu mari zacaminte de argint , cupru , fier, cositor. Armata lor era formata numai din mercenari pentru trupele terestre, si proprii cetateni profesionisti folositi in celebra flota.
Dupa ce au fost invinsi de romani in primul razboi punic, care a durat 23 ani ( 264-241 i.Hr), romanii au obtinut Sicilia si Sardinia, plus despagubiri importante de razboi, respectiv 3200 talanti ( 96 tone argint), platibile in 10 ani. Deja apare o noua forma de finantare a razboiului. Ambele parti facusera eforturi financiare enorme si pierdusera un numar imens de soldati, fapte care au dus la mari repercusiuni in economiile celor state. Cartaginezii au fost atat de stramtorati, incat au refuzat sa isi plateasca mercenarii ( 20 000 combatanti) , acestia organizand in final un adevarat razboi , izbucnit initial ca si "conflict de munca".
Cel de al doilea razboi punic (218-201 i.Hr), a fost probabil cel mai mare si devastator conflict al lumii antice, care a cuprins toata Mediterana. Celebra armata a lui Hannibal, era finantata de argintul din Iberia, care producea circa 35 de tone /an, reusind sa duca un razboi de peste 16 ani pe teritoriu strain , fara sprijin financiar din capitala. Scipio Africanul , conducatorul roman, a reusit in timpul razboiului sa cucereasca Iberia, lasandu-l pa Hannibal izolat in Italia si fara sursa de finantare.. Spre finalul razboiului, cetatenii romani bogati au platit construirea din fonduri private a unei flote de 200 quinquereme . avand promisiunea de a li se inapoia cheltuiala cu dobanda, in caz de victorie. Este prima forma cunoscuta de imprumut public pentru razboi.
 Cartaginezii invinsi au fost obligati sa plateasca 10 000 talanti ( 300 tone argint) , iar grecii si macedonenii care luptasera impotriva romanilor, alti 2700 talanti. 
 Dupa cucerire romanii au intensificat exploatarea minelor din Iberia, folosind circa 40 000 sclavi  iar pana in 148 i.Hr., au cucerit Grecia, cu ale sale mine cu tot. 
In mai putin de 50 de ani, Roma a devenit o superputere, ajungand in final sa distruga complet rivalul din Cartagina, armata fiind sustinuta financiar fara plata tributului de proprii cetateni.
Incepand cu anul 211 i.Hr, denarul a devenit moneda de argint folosita in toate teritoriile romane.
 O alta prada de razboi, a fost capturarea unui imens numar de sclavi, folositi apoi in economie ca forta de munca ieftina. 
In perioada lui Iulius Cezar,  s-au adaugat noi teritorii bogate in argint si aur  : Galia si Britannia, sporind forta economica a Romei. Ceva mai tarziu s-a schimbat regimul oarecum democratic de republica, devenind imperiu odata cu declararea primului imparat  Octavian Augustus 
 Incepand cu anul 107 i.Hr., armata fusese reorganizata , fiind aplicate reformele lui Marius  , prin care, in principal au fost admisi in armata si cei fara pamant sau fara banii necesari sa isi cumpere propriul echipament . S-a structurat armata sub forma de legiuni si s-a oferit pamant veteranilor retrasi la pensie, in teritoriile cucerite.
 In perioada Imperiului roman,  structura economica era cea a unui stat in care 80 % din cheltuielile sale erau destinate armatei. Plata militarilor se facea in denari din argint , un soldat infanterist primind 225 dinari/an din care se scadeau cheltuielile cu hrana, echipamentul, la care se adaugau bonusuri. 
REMUNERATION OF ROMAN COMMON FOOT SOLDIERS (about AD 70)[152]
Remuneration
item
legionary pedes:
amount (denarii)
(annualised)
XXXauxiliary pedes
amount (denarii)
(annualised)
Stipendium (gross salary)225188
Less: Food deduction6060
Less: Equipment etc. deductions5050
Net disposable pay11578
PlusDonativa (bonuses)
(average: 75 denarii every three years)
25none proven
Total disposable income14078


Evolutia numarului de militari

 Pentru a putea sustine bugetul armatei, in perioada imperiului erau necesari 80-100 milioane denari, adica 2-300 tone argint/an. De notat ca productia de argint a avut un maxim de 200 tone/an, iar in total erau in circulatie in primul secol al erei noastre circa 10 000 .
Augustus a organizat aerarium, trezoreria statului, in care functiona si aerarium militarae pentru pensiile veteranilor. Era finantata in principal din colectarea de taxe care trebuiau platite tot in denari.

Bugetul militar ca % din PIB

In perioada republicana functiona sistemul de check and balances , iar ulterior au crescut puterile imparatului in comanda armatei. 


Odata cu marirea imperiului, a crescut si numarul militarilor, implicit bugetul necesar. 
In momentul cand a fost stopata cucerirea de noi teritorii, inclusiv cu rezerve de aur si argint, a devenit din ce in ce mai dificila plata soldelor. La fel de anevoioasa era sustinerea programului "panem et circenses", cel care aduce popularitate si voturi.
Solutia adoptata de diversi imparati a fost deprecierea denarului, care a scazut treptat ca si gramaj  de la 4.55 g la 3.4 g si apoi a scazut si puritatea. Rezultatul a fost inflatie cu o crestere rapida a preturilor si in final colpasul economic. De remarcat ca s-a intentionat limitarea cresterii preturilor prin limitare administrativa. (de aici am mostenit  problemele cu ROBOR-ul si cursul de schimb !!)
Pacat ca politicienii nostri nu sunt pasionati de istorie. Ar trebui sa invete ce spunea Cicero in anul 55 i.Hr. 


Soldele militarilor si inflatia


  Cand a inceput sa scada productia de argint in Spania, a fost nevoie de alte surse pentru metale pretioase .
  Razboiul lui Traian contra Daciei a avut desigur si un mare impact financiar pentru imperiul roman.
Constructia podului peste Dunare a fost o mare realizare inginereasca care probabil s-a facut cu niste costuri uriase . Imperiul avea nevoie mereu de bani, iar din Dacia se pare conform estimarilor facute de diversi istorici, au fost luate dupa cucerire 165 tone de aur si 300 tone argint, dupa care a urmat exploatarea intensiva a minelor din Apuseni. 
Daca facem transformarea la raportul de schimb aur/argint care  era de 12 : 1, tezaurul valora circa 2300 tone de argint , aproape 40% din valoarea celui luat de Alexandru Macedon in timpul razboiului cu Persia. Transformat in denari sunt circa 700 milioane de dinari, bugetul armatei romane pe 7 ani. Au fost luati si 100 000  sclavi.
Se pare ca suntem baieti buni dar nu prea avem noroc la aur !!

War, the most profitable economic activity in the ancient world, transferred wealth violently through the sacking of cities and the selling of survivors into slavery


(va urma)



sâmbătă, 5 ianuarie 2019

Alternative la democratie !?

  Cratus (in greaca veche Κράτος ) este fiul lui Pallas si al nimfei Styx in mitologia greaca, reprezentand forta si puterea oamenilor. Poate numele sau ar fi fost uitat in panoplia personajelor din "Legendele Olimpului", daca nu ar fi fost asociat in cultura moderna cu formele de conducere ale  societatii.  
"Cratie" - derivata din Cratus, a devenit un sufix semantic care ajuta la definirea formelor de exercitare a puterii, sau ierarhiei. Daca ne uitam in dex, avem in limba romana 40 de cuvinte cu sufixul "cratie", majoritatea  definind diverse forme de conducere a societatii.






 O mare parte dintre noi am trait in doua sisteme de organizare a societatii diferite : intr-o dictatura si in ce a urmat dupa, adica in a noastra democratie cvasi-originala. 
In perioada ceausista era evident ca ne aflam intr-o autocratie, conducatorul mult iubit, exercitand intreaga putere politica si executiva. Este uimitor cum procentul populatiei care considera comunismul cea mai buna perioada din istoria Romaniei este de circa 40% din populatie, conform unor sondaje din 2018. Personal cred ca e vorba mai mult de o nostalgie in care oamenii isi amintesc doar aspectele bune ale acelei perioade, uitand lipsa de libertate si dezastrul economic, regretand asa zisa "siguranta",  o stagnare intr-o societate condusa piramidal, pe baza unei ideologii utopice impuse de rusi.  Oricum, cei 5 milioane de romani care au ales drumul strainatatii , au preferat tarile cu democratii consolidate si nu au emigrat in Venezuela, Coreea de Nord sau Rusia.
Incepand cu 1990 a aparut teza lui Iliescu despre "democratia originala". un concept gol de continut, o manipulare care a facut sa baltim intr-un proiect politic asemanator partidului stat, desi aparent aveam pluri-partitism, alegeri democratice si ceva spoiala de democratie. FSN-ul s-a multiplicat prin divizare si a reusit sa monopolizeze viata politica, cu exceptia perioade 1996-2000, cand CDR-ul a reusit sa demareze aderarea la Nato si UE, dar a adus o mare dezamagire in randul votantilor mai ales  prin incompetenta celor numiti sa guverneze.
Cand Brucan a spus ca ne trebuie 20 de ani sa intelegem democratia, a fost hulit si criticat, dar cred ca a subestimat mult perioada necesara acestui proces si pe care, cel mai grav, il presupunem ireversibil.
Au fost mari iluzii in care s-a crezut ca odata cu disparitia fizica a generatiei de politicieni formati in comunism, vor ajunge la conducere oameni noi, "nu tot noi". Intrarea in NATO si apoi UE ne-au facut sa facem pasi mari in imbunatatirea sistemului politic, avand asa zisele "foi de parcurs", monitorizare permanenta si sperante ca lasam in urma toate problemele vechi.
Dupa cea am intrat in UE, a urmat o perioada de aparenta acomodare si treptat entuziasmul a inceput sa dispara in randul unor politicieni, ajungand in prezent la un fel de derapaj de la principiile democratiei.  Chiar daca avem  partide politice, libertate de exprimare si miscare, alegeri democratice, asistam de doi ani la tentative repetate de a inlatura separatia puterilor in stat, prin atacuri sistematice si bine planificate impotriva puterii judecatoresti.
Democratia autentica necesita functionarea unor sisteme complexe, in care asa zisul "check and balances" este primordial. A fost prima data enuntat de Polybius, in urma cu peste 2000 de ani, preluat mai tarziu de Montesquieu , cel care a fundamentat separatia puterilor in statul modern in secolul XVII, prin lucrarea sa Spirit of Laws . Tot pe baza teoriei lui Polybius a fost fundamentata si Constitutia SUA.
Chiar daca la noi este incalcata importanta acestor principii, ele sunt bazate pe o indelungata istorie in conducerea diverselor societati umane.




Oare am ajuns prea tarziu in randul tarilor cu democratie adevarata ? Se vede clar ca si acestea au mari probleme : Brexit, Trump, populisti, nationalism exagerat. Se vorbeste de un sindrom al "oboselii" sistemului democratic, manifestat in primul rand prin apatia la vot. Chiar daca in unele tari cum ar fi Australia, Belgia sau Brazilia votul este obligatoriu, rezultatele nu sunt de loc spectaculoase, Jair Bolsonaro, de orientare extrema dreapta, fiind ales de brazilieni la sfarsitul anului trecut, datorita campaniei sale electorale  fundamentate pe populism si nationalism, 
De multe ori se confunda democratia doar cu votul, uitand de principiile de conducere ale statului, care trebuie sa functioneze indiferent de cine este ales.
Au existat si inca exista mai multe forme de democratie, variante specifice fiecarei tari care a adoptat sistemul prin propria constitutie, dar, fundamentele de functionare sunt aceleasi.
In general, termenul de democratie este folosit pentru modelul de democratie reprezentativa liberala. sau occidentala. Aceasta este caracterizata de alegeri libere, pluripartitism, separarea puterilor in stat, egalitate in fata legii, economie de piata, garantarea proprietatii. protectia drepturilor omului, a libertatii de exprimare si a drepturilor civile ale individului.



Orice abatere de la principiile de baza, conduce la o alterare de fond a democratiei.
Sistemele de "check and balances", de control si echilibru intre puterile statului, au ca principala atributie stoparea concentrării puterii absolute, deci impiedicarea oricarei alunecari catre autoritarism.


Desi democratia este complicata si fragila, de multe ori aparent ineficenta, sa nu uitam ca are un rol esential : acela de a opri orice tendinta catre autocratie sau dictatura, acestea fiind dovedite de fiecare data in istorie ca aducatoare de dezastre economice si sociale.


Alternativele democratiei sunt  autocratia sau oligarhia, in functie de numarul de oameni care conduc societatea. Autocratia poate fi sub forma unei monarhii absolute sau a unui sistem totalitar. Acesta poate insemna conducerea de catre o singura persoana, o junta militara sau un singur partid.
Oligarhia are tendința de a-și crea structuri suprastatale, și nu poate funcționa decat în absența unui control strict al justiției. Ecuația oligarhiei include în mod obligatoriu: infiltrarea politică, controlul mass-media , accesul privilegiat la resursele financiare și subordonarea  justitiei.

:
Aristocratie este tot un gen de oligarhie in care o mica clasa privilegiata are pretentii de superioritate datorita originii nobiliare.


Desigur, in orice forma de conducere este importanta calitatea oamenilor care fac parte din cele trei forme ale puterii in stat, plus desigur, a celor din presa. Problema de fond  nu consta numai in sistemul de vot, rata participării sau alte aspecte tehnice, ci mai ales in calitatea alesilor 
Probabil cea mai de dorit forma ar fi meritocratia, in care selectia este bazata pe examinarea cunostintelor candidatilor.  Prima tentativa a fost fundamentata de Confucius   acum 2500 ani , metoda fiind folosita in sistemul de selectie imperiala al functiilor in statul chinezincepand cu anul 165 i HrA fost ulterior preluata in occident, inclusiv  de noi , care avem (chipurile) concursuri de ocuparea posturilor in administratie. invatamant, etc. Cel mai de succes exemplu de aplicare a confucianismului este Singapore, unde, un fel de despot luminat (culmea - este exceptia care confirma regula despre dezastrul autocratiei), a reusit un miracol economic si social. Intr-o singura generatie, micul stat asiatic a trecut de la statutul de "lumea a treia", la cel de tara superdezvoltata. In afara unui cod de conduita morala si etica prin care conducatorii trebuie sa fie un exemplu ( de la Confucius citire) , pregatirea lor profesionala trebuie sa fie impecabila. Lee Kuan Yew a infiintat un fel de DNA, cu puteri sporite in lupta anticoruptie, care a avut rezultate extraordinare. Din experienta singaporeza, o astfel de masura nu este suficienta, deoarece ai nevoie de un sistem educational si de selectie in promovarea oamenilor cu adevarat competenti. ( am vazut in Singapore foarte multe anunturi de genul : angajam General Manger in firme private, cu o conditie cel putin ciudata pentru occidentali - varsta maxima 25 de ani. Am intrebat si mi s-a explicat ca se cauta tineri absolventi de facultati prestigioase cu o buna pregatire teoretica. Acestia au la 25 de ani "naivitatea" sa creada ca pot sa schimbe lumea (!?)/ Sunt incurajati sa faca asta , coordonati de un board format din oameni cu experienta. La implinirea varstei de 30 de ani, cei care cred ca lumea se schimba greu, sunt trecuti in board . Societatea este dinamizata in acest mod de selectie original, cu rezultate extraordinare).
 Greu de tot de pus in practica, mai ales cand ai fabrici de diplome, doctorate luate aiurea, politizarea tuturor structurilor statului si tot nepotismul in floare.
Un astfel de sistem nu se aplica in cadrul candidatilor in diverse forme de alegeri, unde criteriul unic il constituie popularitatea. Din pacate selectia prin vot se bazeaza pe decizia alegatorului care are o anumita perceptie despre candidat, formata in timpul unor campanii coordonate de specialisti in imagine, promovare si manipulare. De multe ori , calitatile persoanei alese sunt mult "imbunatatite" mediatic , neexistand criterii precise de evaluare. 

Singura varianta a alegatorului eventual pacalit, este sa isi schimbe preferintele la  urmatoarele alegeri !!!

O varianta idealizata este cea de geniocratie, in care participarea pentru o candidatura la o functie aleasa, ar fi conditionata de teste de inteligenta si aptitudini. 
Existe si variante mai modeste, gen mediocratie, idiocratie , in care denumirea explica in mod clar sensul.
Cleptocratia  - clasa politica este corupta . Asta e un subiect pe care il cunoastem practic cu totii foarte bine  din evolutia societatii romane.


Cea mai nasoala e kakistocratia. in care la conducere se afla cei mai incompetenti si corupti politicieni.
Noțiunea este considerată un calificativ generic pentru o formă de guvernământ cu multiple deficiențe, ce înglobează elemente de nepotism, oligarhie, plutocrație, kleptocrație, demagogie, etc., adică un amalgam de tare ce se materializează într-o conducere proastă. 

Tehnocratia presupune conducerea executivului  de catre experti bine pregatiti profesional si fara afiliere politica.  La noi au fost folositi ca variante de avarie pe termen limitat, un fel de pompieri apelati cand incendiul creat de politicieni e prea mare.


Daca am vorbit de calitatile de conducatori ale alesilor, trebuie sa avem in atentie si calitatile  necesare exercitarii dreptului de vot de catre un alegator. Oare stie ce alege ?
In cadrul votului universal, cand toti cetatenii au un vot egal, se presupune ca decizia se bazeaza pe intelegerea de catre acestia a sistemelor democratice si ca au cunostintele necesare pentru a analiza si compara diferitele oferte politice. In practica nu e deloc asa.  Multi voteza din motive subiective, sunt dezinformati sau chiar nu inteleg cum functioneaza un stat democratic.  Fiecare se identifica si se  raliaza unui grup politic, votul fiind bazat pe prejudecati. Voturile din Brexit si pentru Trump, au aratat din nou aceasta slabiciune a democratiei liberale.


Inca de la Platon a aparut ideea de noocratie ( nous in greaca = intelect) conducerea de catre cei mai intelepti. Desi s-au incercat mai multe variante teoretice, in realitate nu se poate altera ideea de vot egal al cetatenilor, chiar daca unii nu inteleg nimic din politica. Sustinatorii noocratiei , propun folosirea unui corp de experti care sa decida cele mai bune programe ale partidelor 


In cazul in care sa zicem un pensionar are de ales intre un partid care promite cresterea pensiilor si unul care propune ideea abstracta si greu de inteles a independentei justitiei sau a separarii puterilor in stat, ce ar trebui sa aleaga rational acest votant ? Iata , inca un defect al democratiei, care din nefericire este speculat din plin de demagogi.

Care este solutia ? Trebuie sa traim cu deciziile luate si sa le corectam la urmatorul vot !

In ultima vreme a aparut si notiunea de "iliberalism", un fel de democratie originala proclamata de Viktor Orban la Baile Tusnad in 2014. (suntem si noi mentionati ca si gazde ale memorabilului eveniment !!). Cateva din ideile principale ale teoriei vecinului nostru : 
- resetarea punctului de referinta pentru progresul din Ungaria - de la anul 1989, disparitia comunismului in 2008 , anul crizei economice a occidentului
- slabiciunea democratiilor liberale confruntate cu probleme de coruptie, sexualitate si violenta,
- disparitia in viitor a societatilor de tip democratic si inlocuirea cu un model nou, cum este adoptat in prezent in Rusia, China, Turcia si India.
- ONG urile nu sunt manifestanti onesti , ci activisti platiti 
Ce spune Orban ? Nimic nou : e mai buna autocratia decat democratia. Deci democratie fara libertate.
Povestea cu iliberalismul e doar o diversiune ieftina si fara nici un fundament, aceeasi Marie cu alta palarie. Asa zisele democratii iliberale se feresc sa respinga frontal principiile fondatoare ale democratiei si prefera sa le goneasca de continut.
Orban barem a avut curajul sa afirme ce isi doreste. La noi inca se mai ezita, doar se bombane pe la colturi impotriva UE si a valorilor democratiei liberale.

In ultimii zece ani a devenit evident faptul că, la nivel mondial, democrațiile se află sub presiune multiplă – lipsă de încredere în instituții și în reprezentanții acestora, scăderea participării la vot sau la activitățile politice în general, creșterea valului de anti-liberalism și noul discurs populist. România nu este nici ea o excepție
Democratia de tip liberal are mecanisme complicate de control si verificare reciproca, care par a incetini deciziile si necesita in mod obligatoriu independenta puterilor in stat. 
Autocratii de tip nou, nu ajung la putere prin lovituri de stat, sau adusi pe tancuri de puteri straine . Ei sunt alesi in mod democratic de populatie, pe baza unui program aparent aliniat in spiritul democratiei liberale. De obicei discursul politic are un puternic accent populist si nationalist, adresat in general votantilor mai sensibili la astfel de subiecte. 
Odata ajuns la putere, autocratul ales incepe sa atace sistematic institutiile care au ca sarcina controlul reciproc al puterilor in stat, asa numitul check and balances. In primul rand trebuie subordonat sistemul judiciar, Curtea constitutionala, CSM . Totul se face aparent legal, prin asa zise reforme ale sistemului, facute in numele majoritatii parlamentare, in numele alegătorilor. 
Aceste schimbari sunt mascate in detalii tehnice, greu de inteles de nespecialisti. Amanunte pecum subordonarea inspectiei judiciare, sau procedurile de numire ale magistratilor par nesemnificative.
Cu cat lumea devine mai complicata, este mai simplu sa renunti la a incerca sa analizezi sau sa intelegi si e mai simplu sa ai incredere in autoritati, care vorbesc cu incredere..
Treptat aceste institutii, devin arme impotriva democratiei, desi in aparenta ele functioneaza normal.
Pentru a masca aceste actiuni, se "cumpara" o buna parte din mass media si sunt intimidati cei care incearca sa prezinte adevarul, inclusiv societatea civila.  Este folosita manipularea opiniei publice prin prezentarea luptei contra unor inamici ai statului, gen statul paralel,  folosit din 2014 de Erdogan si apoi preluat si la noi, sau deep state la americani. Permanent sunt gasiti noi inamici care ataca chipurile tara, iar autocratul este singurul care ne poate apara de permanentele pericole.
Acesti autocrati pastreaza mecanismele electorale care dau senzatia de democratie, dar golesc de continut institutiile, ingradind practic, in mod subtil libertatile, totul prin modificarea legislatiei. 
Este un fel de razboi hibrid nedeclarat impotriva democratiei.
Acest tipar de actiune este aplicat in diverse tari , folosind acelasi scenariu, cu unele aspecte locale specifice. Deoarece principala arma folosita este manipularea, de multe ori pare a fi un scenariu tip  Maskirovka. Populatia trebuie divizata in grupuri aparent ostile : tineri contra batrani, bugetari contra privati, salariati contra pensionari, ajungandu-se inclusiv la impartirea in categorii in functie de postul de stiri TV preferat si lista e foarte lunga.  
Toate aceste actiuni sunt posibile pe fondul unei opozitii slabe, fara lideri puternici, o societate civila fara mare putere si a unei mase mari de cetateni total apatici.
In final apare unul si spune ca facem ce vrem noi, FIINDCA PUTEM. E simplu si clar.
Asta inseamna ca mecanismele de check and balances sunt deja ineficiente.

Pentru a se produce acest atac impotriva democratiei, mai este nevoie  si de un lider de tip autocrat, care trebuie sa dirijeze si sa controleze actiunile, in fruntea unui grup de oameni fideli, motivati de dorinta de putere sau lacomie, disciplinati si obedienti. In general ideologia este flexibila, nefiind de mare importanta pentru acestia.
Aproape in toate tarile cu accente autocratice, in frunte este un lider puternic si autoritar. 
Ce ii face pe acesti lideri sa actioneze in mod asemanator ? Cum de reusesc sa castige alegerile convingand electoratul de bunele lor intentii, cand de fapt au o agenda personala ascunsa ?

Unii psihologi spun ca motivele constau in existenta unor tulburari de personalitate comune acestor indivizi, care genereaza un comportament similar.

Narcisismul este caracterizat de megalomanie, mandrie, și lipsa empatiei. 

Machiavelismul este caracterizat de manipulare psihologică și exploatarea celorlalți în propriul interes, o cinică desconsiderare a moralității, cu o concentrare pe realizarea unui interes personal si inselaciune.  

Psihopatia este caracterizată de comportament antisocial⁠ , impulsivitate, egoism,, nesimțire și lipsă de remuscare.
 Caracteristicile comune ale celor cu această tulburare de personalitate sunt:
  • mint și fură în mod persistent;
  • tendința de a viola drepturile altora (la proprietate, fizică, sexuală, legală, emoțională);
  • lipsa de interes față de siguranța sa și a altora;
  • lipsa regretului că au făcut rău altora;
  • prezența unui farmec superficial;
  • impulsivitate;
  • un simț extrem de îndreptățire;
  • inabilitatea de a-și face sau a menține prietenii.

Cei mai multi dintre asa zisii autocrati, au in diverse proportii, caracteristici ale celor trei tipuri de personalitate, care in combinatie formeaza "triada sumbra" (dark triad), facilitandu-le calea spre succes.



Exista si teorii mai radicale , in care se incearca a se demonstra ca psihopatii au cele mai mari sanse de a deveni lideri, tocmai datorita usurintei de minti, manipula, lipsei de empatie sau remuscari. Sunt parca conditii din job description pentru functia de politician. 

Psihopatul nu trebuie sa fie neaparat un ucigas in serie ca Hannibal Lecter din Tacerea Mieilor. 
Poate fi si un politician sarmant, sigur pe el, bogat si plin de succes,  votat si indragit de multa lume.

Unii chiar sustin ca se poate ajunge la o "pathocracy" cand societatea este condusa de un grup de psihopati . ( Political ponerology - Lobaczewski - chiar merita rasfoita aici). 

Un psihopat ajuns intr-o functie de conducere, poate induce la cei din subordine un comportament similar, acestia  fiind considerati 'psihopati de conjunctura", actionand fara constiinta doar pentru a-si asigura beneficii. Cai care se aseamana se aduna, asa si acest gen de persoane se recunosc intre ei, si se sprijina reciproc pentru acapararea puterii. Folosesc inselatoria, minciunile, diplome si titluri cumparate si impreuna devin o organizatie total destructiva. 
Desigur, acesta  este un subiect amplu, despre care inca se cerceteaza si care oricum nu le convine politicienilor, iar pentru publicul majoritar este prea tehnic.  

Ce se intampla pe scena politica romana este bine cunoscut !  Daca analizam un pic amanuntele, suntem in situatia  unei democratii originale , cu caracteristici specifice .
Despre majoritatea politicienilor nostri putem spune ca se pot incadreaza usor in categoria celor din cleptocratie, si mediocratie . Mai rau, in ultima vreme asistam la o selectie a ministrilor , inaltilor functionari publici numai pe criterii de obedienta, fiind in mod clar preferati cei cu pregatirea cea mai precara si chiar cu un IQ redus. 
Se observa in numarul de bancuri noi de pe internet. 
Sa fie oare semne de kakistocratie ?

Avem un partid majoritar, cu experienta si organizare de gen feudal, dar cu mare eficienta la alegeri. In interiorul partidului, sub pretentia de disciplina, doar liderul ia decizii. Cine il contrazice este imediat exclus. 
Este evident ca acelasi lider are aceeasi viziune despre cum trebuie condusa societatea : in mod autoritar, detinand toata puterea si pe termen nelimitat. 
Nu exista nici o ideologie politica sau economica, totul este simplu : scopul scuza mijloacele.

In plus, opozitia este costeliva, cu lideri stersi, presedintele e lent si cam moale, justitia se pare ca are suficiente cozi de topor chiar in interior, care se bucura sa se inroleze in echipa aparent castigatoare si este aproape subordonata politicului.  A ajuns sa traga la sorti judecatorii, pana iese cum vrea liderul , care are dreptul de a hotari cine sa il judece. In curand acesta va hotari si numerele castigatoare  la Loto !

Societatea civila, chiar daca lupta frumos din cand in cand, nu poate rezista la un razboi de uzura si lunga durata, dus pe ascuns si sustinut de o puternica mass media cu mercenari bine platiti si fara scrupule.

Avem aparent toate ingredientele de derapaj catre o autocratie de tip nou.

Trebuie inteles ca democratia nu este ireversibila , poate fi oricand pusa in pericol chiar din interior, folosind metode aparent legale, conform regulilor. 
In toate statele democrate unde apare acest fenomen, institutiile care trebuie sa asigure check and balances, sunt sustinute de mass media independenta si societatea civila. 
In statele cu mai putina vechime, cum sunt cele din Europa de est, se pare ca aceste masuri nu sunt suficiente, e nevoie de mai mult, inclusiv sprijin de la UE. 
Oricum, ce face Trump acuma, nu este de loc bine pentru democratia liberala, comportamentul sau fiind de multe ori cel al unui autocrat ales,  care se bate cu sistemul - adica justitie, congres, presa. exemplul sau putand fii molipsitor, ca si ciudatele relatii de incredere cu Kim, Erdogan sau Xi.

Pana la urma trebuie sa evitam a nu face nimic !




Cel mai grav este sa se repete votul pentru cei pe care ii consideram deja toxici in societate.

Si concluzia finala este  simpla . :Nu exista alternativa mai buna la democratia liberala !!!