vineri, 22 februarie 2019

Finantarea razboiului (V)

Pregatirea Germaniei naziste pentru razboi


 Dupa terminarea primului razboi mondial, odata cu marile schimbari pe plan global, omenirea a crezut ca va intra intr-o perioada de pace durabila, incercand sa treaca peste ororile marelui conflict.
Conditiile de pace impuse Germaniei invinse, inclusiv plata unor mari despaguri , au generat un puternic spirit revansard in randul populatiei, pe fondul unui declin economic devastator. Hiperinflatia a dus la o crestere imensa a preturilor, o penurie a alimentelor si foamete.
Economiile cetatenilor si ale firmelor au fost pierdute.
Multi istorici considera aceasta situatie ca fiind "rana care nu s-a vindecat niciodata".
Sub conducerea lui Gustav Stressemann , a fost stopata inflatia in 1924 introducandu-se temporar o noua moneda, rentenmark . Tot el, a reusit o reconciliere cu Franta si o reducere a despagubirilor de razboi. A luat premiul Nobel pentru pace in 1926.




Tocmai cand Germania pasea pe drumul refacerii economice, a izbucnit criza financaira din 1929, odata cu prabusirea bursei la New York. Efectul a fost major, intrucat nemtii erau dependenti de imprumuturi americane pentru finantarea datoriilor de razboi. Creditorii au cerut inapoi imprumuturile si a urmat o prabusire economica. Foarte multe firme au dat faliment, somajul ajungand la 33% din forta de munca . In SUA somajul era 25%.

Coada la biroul de somaj Hanovra 1930



Guvernul condus de cancelarul Heinrich Bruning, a incercat intre 1930-1932 sa actioneze printr-o politica de austeritate , total nepopulara. Inainte de venirea la putere a lui Hitler, trendul economic se schimbase, incepand primele semne de revenire.
In mod rapid, sub conducerea nazistilor, se demareaza un program vast de lucrari publice si de dezvoltare a industriei de razboi. Pentru a da bine in statistici, femeile maritate si evreii nu mai sunt considerato apti de munca, deci nu pot fi someri. 

Imagini pentru unemployment nazi

Pare un adevarat miracol economic, cum o tara se reface intr-un timp atat de scurt fara credite externe. .
Artizanul politicilor economice, a fost un renumit finantist , Hjalmar Schacht care a implementat Noul Plan avand ca scop reducerea somajului si relansarea economica.



 Schacht participase la stoparea inflatiei in 1923 , fiind numit guvernatorul Reichsbank intre 1923-1930, ocupand aceeasi functie si  intre 1933-1939.  A fost si ministru al economiei in  perioada 1934-1937.O prima masiura a fost sistarea platilor pentru datoria din ww1.

Una din intrebarile clasice referitoare la cheltuielile de inarmare este "guns or butter ?" .
Curba de mai jos arata aceasta corelatie matematica intre cele doua tipuri de costuri. 
Nemtii au ales "guns".

Imagine similară
Guns or butter ?



Cheltuieli militare

Imagini pentru MEFO BILLS GERMAN ECONOMY HITLER

Pentru a  putea finanta un numar foarte mare de comenzi de stat, ce constau in proiecte de infrastructura ( celebrele autobahn) sau armament, a fost nevoie de un buget de stat cu un mare deficit. Acesta, de obicei, trebuie finantat din inprumuturi externe sau interne, sau prin tiparirea de bani, care genereaza insa inflatie.
Schacht a adoptat o solutie originala. A fost infiintata in mai 1933 o companie folosita doar ca vehicul financiar, numita MEFO (Metallurgische Forschungsgesellschaft GmbH). Actionarii companiei au fost de la inceput Siemens, Kruopp, Rheinmetall si Gute Hoffnungshutte.
Guvernul platea comenzile de stat cu "Mefo-wechsel", bonuri emise de MEFO, purtatoare de o dobanda de 4% pe an si cu scadenta initiala de 6 luni, prelungita apoi indefinit cu cate trei luni.
Aceste bonuri puteau fi folosite ca plati intre companii sau incasate pe marci la prezentarea catre orice banca.
In acest mod s-a reusit evitarea aparitiei inflatiei si ascunderea cheltuielilor de inarmare, Germania avand restrictii majore in urma Tratatului de la Versailles. In 1939 erau emise bonuri MEFO  in valoare de 12 mld marci , in comparatie cu 19 mld marci imprumuturi prin obligatiuni de stat.
Practic datoriile  inregistrate contabil erau ale lui MEFO si nu ale statului german.


Imagini pentru Mefo-Wechsel


Schema circulatiei bonurilor MEFO in economie

Fiind purtatoare de dobanda, bonurile MEFO erau destul de rar introduse in banci pentru scontare, fiind folosite mai mult pentru tranzactii comerciale.
 Pe langa programele de inarmare, guvernul a finantat si proiecte cu un puternic impact social. Atunci a aparut in 1937 Volswagen, masina populara, proiectata de Ferdinand Porsche,  lansata sub mottoul propagandistic "putere prin placere".
Imagine similară
Imagine similară
A fost folosita in timpul nazistilor mai mult varianta militara, Kubelwagen.,
Imagini pentru Kübelwagen

Pe langa scaderea masiva a somajului, planul economic a dus si o crestere insemnata a PIB-ului

Imagine similară
Pentru a sustine astfel de masuri financiare pe termen lung, economia germana a devenit autarhica, fiind incurajate exporturile si limitate la maxim importurile, la strictul necesar. Au fost incurajate companiile care puteau produce bunuri ce inlocuiau orice import. In paralel au fost desfiintate sindicatele si s-a trecut la un control strict al preturilor si salariilor. Semana cu economia ceuasista din anii '80, cu deosebirea ca s-a pastrat capitalul privat . Industria a fost obligata sa foloseasca materii prime locale si s-au introdus cote de aprovizionare. 
Incepand cu 1937 a fost introdus planul de 4 ani sub comanda lui Goring, avand ca scop pregatirea de razboi.  
La sfarsitul anului 1938 Schacht opreste sistemul de finantare prin bonuri MEFO, incercand sa il convinga pe Hitler sa renunte la inarmare. Un astfel de aranjament economic nu este decat un mecanism de indatorare mascata , cu scadenta pe termen lung. Dupa cateva incercari fara succes de a vinde obligatiuni de stat, in final se ajunge la varianta tiparirii de bani. Masa monetara creste brusc incepand cu martie 1938. Schacht il avertizeaza pe Hitler ca daca nu taie cheltuielile de inarmare, va izbucni o inflatie galopanta. Este concediat din functia de guvernator la Reichbank si inlocuit de un personaj obedient. Miracolul economic german incepea sa scartiie, primele seme ale unei crize economice aparand inca din 1939. Hitler hotaraste declansarea razboiului, sperand sa gaseasca noi surse de finantare prin cucerirea spatiului vital.(lebensraum).
Schacht face parte din complotul de asasinare a lui Hitler in 1944 si este internat in lagare de concentrare pana la sfarsitul razboiului. Este judecat si achitat in procesul de la Nurenberg. Dupa razboi isi deschide propria banca.
Chiar daca un sistem dictatorial poate avea rezultate spectaculoase pe termen scurt, in final esueaza , una din cauze fiind proasta gestionare a economiei si finantelor publice. 

Incepand cu 1931, datorita lipsei de credite , comertul international a inceput sa functioneze in multe tari pe baza de clearing.
Germania , in dorinta de a obtine materii prime, a semnat acorduri bilaterale de clearing , incercand sa domine economic Europa de sud est . Romania a fost una din principalele tinte datorita productiei de petrol , lemn , alimente si minereuri. 

Au fost incheiate acorduri economice Germania-Romania :

-1935  Acordul de clearing
-1939 Tratatul  Wolthat de cooperare economica 
-1940 Pactul petrolului - livrare de petrol romanesc contra armament

Romania , datorita dificultatilor de  a exporta propriile produse catre Franta sau UK, a fost nevoita sa accepte treptat conditiile Germaniei. In 1938, 50% din exporturi erau catre aceasta.
Prin semnarea pactului "Armament contra Petrol”statul român se obliga să livreze Germaniei cotele de petrol care-i reveneau ca redevenţe de stat,  la preţurile din toamna 1939. Germania trimitea în România o cantitate echivalenta valoricde arme (tunuri antitanc) şi echipament (polonez capturat). 
Pretul petrolului livrat in perioada martie - octombrie 1940 era cu circa 30% sub nivelul mondial.
Numai in aceasta perioada, Romania a pierdut 80 mil marci.
Presiunile politice si economice germane se exercitau pe fondul infrangerii Frantei si retragerea englezilor pe insula, revizionismul maghiar si pretentiile URSS pentru Basarabia.
Anexarea Austriei si Cehoslovaciei au permis transportul pe Dunare a marfurilor. Practic, România trimitea petrol în Germania, i se deschidea un cont în mărci, iar în schimbul acelor mărci achiziţiona produse germane. Sistemul prezenta câteva dezavantaje evidente: profiturile nu puteau fi folosite pe alte pieţe pentru alte produse, achiziţiile se făceau la preţurile impuse de germani. România avea trei produse principale de export : petrolul, cerealele şi cheresteaua. Petrolul era o materie strategică, iar Franţa şi Marea Britanie făceau presiuni politice ca România să nu vândă prea mult petrol Germaniei. Cerealele româneşti erau mai scumpe decat cele vandute de americani sau rusi. Industria petroliera era detinuta doar in proportie de 29% de statul roman, care incasa de la companiile straine redevente.

Imagine similară

Desi planul de inarmare a Romaniei prevedea achizitionarea de licente armament pentru dezvoltarea industriei locale, finantarea acestor proiecte era foarte dificila. Inclusiv relatiile comerciale cu UK si Franta erau bazate pe clearing.  Era foarte delicata obtinerea de tehnologii prin sistem barter. 
De multe ori ne intrebam de ce armata romana nu a fost mai bine dotata in ww2, fara a tine cont de contextul comercial si financiar al perioadei antebelice.
Incepand cu 1938, nemtii au crescut presiunile economice si politice. Astfel cursul de schimb marca/leu folosit in relatia de clearing a fost majorat de la 37 lei/marca la 45 , ulterior 60.
Pretul produselor germane livrate la schimb era cel cerut de producatorii germani, fara mari posibilitati de negociere. Prin tratatul de cooperare economica din 1939, au fost infiintate 26 societati mixte romano-germane pentru exploatarea petrolului, lemnului, bauxitei, manganului , produselor agricole, etc. Practic intreaga economie a Romaniei era integrata in planul german. Toata povestea aparuta in presa referitoare la o posibila datorie a Germaniei din ww2, este legata de soldul operatiunilor de clearing pe data de 23 august 1944, existand interpretari diferite ale datelor contabile.
Dupa 1945, rusii au preluat participatia nemtilor din aceste societati ca despagubiri de razboi si le-au transformat in primele Sovromuri. Asta  da clearing !
 Adica si.. si cu banii luati.

Greu de supravietuit la granita marilor imperii, dar nu imposibil, asa cum ne arata istoria.


joi, 14 februarie 2019

Finantarea razboiului (IV)

WW1 

Primul razboi mondial a adus o schimbare majora in modul de desfasurare a conflictelor militare.
S-a renuntat la folosirea armatelor profesioniste si a mercenarilor, trecandu-se la sistemul de recrutare . Aceasta abordare a inceput in timpul Revolutiei franceze cu celebrul slogan : " Tout Français est soldat et se doit à la défense de la patrie ". A dezvoltat-o Napoleon si a devenit in sec XX  metoda generala de constituire a fortelor armate.
Incepand cu 28 iulie 1914, au urmat recrutari generale in toate tarile combatante, avand ca rezultat formarea unor armate cu un numar de luptatori nemaivazut in istorie. In total, au fost mobilizati peste 70 mil militari, din care 60 mil europeni. Din acestia, circa 8.5 mil au fost ucisi si 21 mil raniti. Numarul total de morti si raniti, inclusiv civili este de peste 40 mil.



In plus, ww1 a inaugurat si folosirea armamentului produs in masa, in urma revolutiei industriale din sec XIX. Eforturile facute in plan militar, au trebuit sa fie sustinute si de un enorm sacrificiu financiar.
Inainte de izbucnirea razboiului, a existat o tendinta majora de crestere a rezervelor de aur in fiecare stat european. Dorinta de a avea cat mai mult  aur in bancile centrale, a continuat si in timpul desfasurarii ostilitatilor. Anglia a interzis exporturile de aur din Africa de Sud si a cumparat toata productia la pret fix pana in 1919.  Aurul cumparat de englezi a provenit circa 2/3 din Africa de Sud si restul din Australia.  Motivul principal a fost folosirea aurului ca metoda de sustinere a monedei nationale. Ulterior, in timpul razboiului, s-au facut plati directe in aur pentru armament, hrana sau combustibili. Rezervele de aur ale Bancilor centrale au crescut astfel : Franta de la 1945 mil franci in 1897, la 3507 mil franci in decembrie 1913 ; Germania de la 596 mil marci in 1905, la 1.17 mld in 1913  ; Rusia de la 903 mil ruble in 1906, la 1.68 mld ruble in 1913. 
Ca o mica paranteza, acum statele care cumpara aur in cele mai mari cantitati sunt Rusia, China, Turcia, mai nou Ungaria si Polonia . ( coincidente ? - la noi apar voci : sa vindem aurul !!)

Imagini pentru bank of england vault gold

 Estimarile facute pentru un eventual razboi in Europa prevedeau un conflict de scurta durata. Realitatea a fost total diferita. Prelungirea razboiului, s-a dovedit fi un mare avantaj pentru aliati , care aveau economii mai versatile si surse globale de aprovizionare,.
Totalitatea costurilor razboiului (in $ 1913) sunt de circa 125 mld (echivalentul a 3172 $ 2018) cheltuite de Aliati si 61 mld ( 1548 mld $ actualizat) de Puterile Centrale. 


Allied Powers
Cost in Dollars in 1914-18
United States
22,625,253,000
Great Britain
35,334,012,000
France
24,265,583,000
Russia
22,293,950,000
Italy
12,413,998,000
Belgium
1,154,468,000
Romania
1,600,000,000
Japan
40,000,000
Serbia
399,400,000
Greece
270,000,000
Canada
1,665,576,000
Australia
1,423,208,000
New Zealand
378,750,000
India
601,279,000
South Africa
300,000,000
British Colonies
125,000,000
Others
500,000,000
Total of all Costs
125,690,477,000
Central Powers
Cost in Dollars in 1914-18
Germany
37,775,000,000
Austria-Hungary
20,622,960,000
Turkey
1,430,000,000
Bulgaria
815,200,000
Total of all Costs
60,643,160,000


 Toate tarile beligerante au luat ca prima masura suspendarea convertibilitatii propriei monede.
 Majoritatea au revenit la sistemul monedei cu suport in aur,  in 1927.  Cheltuielile au explodat 
si a fost necesara o combinatie de crestere a taxelor , inflatie, indatorare externa si interna, 
fiecare metoda fiind folosita in procente diferite de fiecare stat.  In final, toate cheltuielile sunt 
suportate de populatie prin taxe si devalorizare . 
Avantajul imprumuturilor este de a amana momentul platii si o distributie a sarcinii fiscale pe o 
perioada mai lunga.Daca privim situatia Angliei, se observa in tabelul de mai jos marirea 
veniturilor prin cresterea taxelor dar si cresterea cheltuielilor,  adancirea deficitului,  rezultand
o marire a datoriei publice
Bugetul UK  (mil £)\



1913-14
1914-15
1915-16
1916-17
1917-18
1918-19
Venituri
198.2
226.7
336.8
573.4
707.2
Cheltuieli
197.5
560.5
1559.2
2198.1
2696.2
+/-
+0.7
-333.8
-1222.4
-1624.7
-1989.0


Datorie publica (mil £) 


File:National_Debt_IMG.jpg
In mod similar, s-a produs o crestere a deficitului public in toate tarile beligerante

Deficit % din PIB

Year
U.K.
France
Germany
1914
61.3
54.8
73.5
1915
79.8
79.4
94.4
1916
75.0
86.6
92.7
1917
76.1
86.1
90.8
1918
69.2
80.0
93.8
Daca in UK , a existat o crestere a PIB intre 1914-1918 de circa 7 %, in aceeasi perioada PIB-ul a scazut in Germania cu 27 % iar in Rusia, Imperiul Otoman, Austria, a scazut intre 30-40 %Cheltuielile guvernamentale in UK, au ajuns de la 8 % din PIB in 1913, la 38 % in 1918. 
In Franta a avut loc o scadere dramatica a productiei industriale de otel si carbune, datorita ocupatiei germane , rezultand o micsorare a PIB cu 24 %.
UK a finantat prin imprumuturi majoritatea cheltuielilor de razboi ale aliatilor : 100% pentru Italia, 2/3 Rusia si Franta plus alte state aliate mai mici. La sfarsitul lui 1916, UK aproape isi epuizase resursele, dar intrarea SUA  in razboi, a adus inclusiv surse noi de finantare. 
Germania la randul sau a finantat costurile pentru Imperiul Otoman, platind in aur. Economia turcilor, in preponderenta  bazata pe agricultura, nu a facut fata necesitatilor razboiului. Desi au primit echipamente militare capturate de nemti de la belgieni si rusi, armata otomana s-a redus datorita dezertarilor de la 800 000  militari in 1916, la doar 100 000  in 1918. 
la inceputul razboiului, turcii aveau o datorie de 716 mil $ in urma razboaielor balcanice, datorand circa 75 % catre UK si Franta si doar 20% Germaniei. Au hotarat sa se alieze cu Germania, refuzand sa mai plateasca datoriile. 
Una din metodele de finantare folosita in toate statele, a fost emiterea de obligatiuni de stat.
Obligatiunile de razboi emise in UK, au strans 3.3 mld pounds, iar cele americane, Liberty Bonds au colectat 20 mld $.

Obligatiuni de razboi


Uncle Sam 

Imagini pentru uncle sam wiki

Datoria publica a Germaniei a crescut de la 5 mld marci in 1914, la 156 mld marci in 1918. 
Practic Germania nu a avut acces la credite externe.  Au fost facute 8 emisiuni de obligatiuni de razboi catre populatie, s-au strans  100 mld marci. Guvernul a intervenit prin impunerea de preturi fixe, dar in final, inflatia a explodat.  Nu ai credite, nu cresti taxele, trebuie sa tiparesti bani.
      
Englezii au platit dobanda la obligatiuni pana in 2017 ( adica 100 de ani- firma serioasa). Americanii au fost corecti, iar la nemti, inflatia i-a facut pe investitori sa piarda tot.
Rusii au tras teapa, in prezent in Franta existand circa 400 000 de posesori de obligatiuni rusesti neonorate ( unii spun ca valoreaza 30 mld euro). Probabil ca rusii care au cumparat asa ceva au disparut de mult prin Gulag,
In total rusii au refuzat sa plateasca datorii de 60 mld ruble, din care 16 mld ruble datorii externe. Odata cu venirea la putere a bolşevicilor, a urmat repudierea tuturor obligatiilor de plata pentru orice fel de forma de imprumut facuta de imperiul tarist. 
In 1996 Rusia a mai platit o suma infima  din datoria tarista  catre posesorii de obligatiuni  si 330 mil euro in 2000.
Dupa terminarea razboiului, tratatul de pace de la Versailles a avut o componenta financiara foarte importanta, multi sustinand ca tocmai aceasta a provocat izbucnirea ww2. Printre cei ce au  sustinut aceasta teorie, cel mai cunoscut este cunoscutul economist John Maynard Keynnes
Austria, Ungaria si Turcia au fost exonerate de a plati despagubiri deoarece au pierdut teritorii. De remarcat , Romania a devenit datoare catre Aliati , prin preluarea datoriei repartizate Transilvaniei , din fostul imperiu.
Germania trebuia sa plateasca 132 mld marci ( circa 26 mld $ 1913, respectiv, 643 mld S actuali), echivalentul a 100 000  tone aur.
Majoritatea banilor erau destinati despagubirilor pentru distrugeri cauzate de  razboi civililor din Franta si Belgia, Nemtii s-au simtit frustrati si nedreptatiti. Obiceiul platii de reparatii de razboi , dateaza de la razboaiele punice,  Dupa ocuparea Frantei in timpul razboiului franco-prusac din 1871, nemtii nu au plecat pana cand, dupa 3 ani au primit echivalentul a 1500 t aur. 
Prin stabilirea obligatiilor de plata, Germania trebuia sa plateasca in rate datoria din ww1. Deoarece au intrat in default, nelivrand la timp carbunele si lemnul in contul datoriei, Franta a ocupat bazinul Ruhr in perioada1923-1925.
Aflati in imposibilitatea platii datoriilor si a refacerii economice , nemţii au dat drumul la tiparnita de bani, cu consecinţe dezastruoase pentru toata lumea.

Hiperfinflatia

Imagini pentru Crédit Français premiere guerre billet

In 1924 s-a hotarat de catre aliati prin planul Dawnes, o reducere a datoriei, stabilizarea marcii si relansare economica. Dawnes a luat premiul Nobel pentru pace, francezii s-au retras din Ruhr si bancherii americani au oferit un imprumut de 200 mil $ Germaniei pentru relansare economica.
Dupa ce s-au tinut de plata scadentelor. in 1929 nemtii au cerut o noua schema de plata , fiind negociat  planul Young, care a fost anulat datorita crizei financiare 1929-1933. 
In plan politic, in Germania s-a propus in 1929 o 'Lege a libertatii' (Freiheitsgesetz), care trebuia sa anuleze plata oricarei datorii de razboi  si sa ii absolve pe nemti de asa zisa " vina de provocare a razboiului" . Chiar daca a fost votata dar nu a intrat in vigoare, a netezit accesul lui Hitler la putere. Populism, nationalism,  jos bancherii, antisemitism ,....desi stim urmarile, repetam cu perseverenta aceleasi greseli. Pana in 1932, nemtii platisera circa 20% din datorie.

Primul transport de aur american dupa planul Dawnes

men standing around looking at barrels

Hitler a anulat plata datoriilor in 1933. In 1953, s-a semnat un nou acord de plata a unui rest de 16 mld marci datorii din ww1 , plus 15 mld marci imprumuturi acordate, platibile dupa reunificarea Germaniei. Au fost achitate sumele  integral intre 1990-2010.
SUA au imprumutat aproximativ 10 mld $ aliatilor europeni, o parte prin intermediul UK, care in final datora 4.7 mld $ catre SUA, dar avea de primit 11 mld $ de la aliati. Plata datoriilor catre SUA era conditionata de plata datoriilor Frantei, care asteptau despagubirile de la Germania.

Romania in primul razboi mondial

 Odata cu izbucnirea ww1, Romania a inceput programe de dotare si organizare a armatei.
Astfel, bugetul Ministerului de razboi a crescut de la 73 mil lei in 1913, la 115 mil lei in 1916 (18% din bugetul de stat) si in plus s-au acordat credite de 828 mil lei pana la intrarea in razboi. Conform planului de mobilizare, România putea mobiliza cinci corpuri de armată (15 divizii, dintre care zece active si cinci de rezervă), două divizii de cavalerie și cinci brigăzi de călărași; în total, o forță de 301 de batalioane (cu 260 de mitraliere); 99 de escadroane (cu 22 de mitraliere) si 227 de baterii (din care două de obuziere grele și nouă de asediu), cu un efectiv total de 630.000 de oameni.
Finantarea s-a facut prin imprumuturi interne , in primul rand de la Banca Nationala ( 8 imprumuturi in valoare de 1.6 mld lei) si credite externe, folosite mai ales pentru achizitia de armament. Incepand cu aprilie 1917 a fost oprita convertibilitatea leului.
In zona ocupatiei germane , a fost introdus in circulatie  leul de ocupatie, in valoare totala de 2.3 mld lei, adica de doua ori mai mult decat valoarea biletelor BNR aflate in circulatie in 1916 ( 1.03 mld lei). Emiterea a fost facuta de Banca General Romana, o banca cu capital german infiintata in Bucuresti inca din 1897 , fara nici un fel de acoperire. Aceasta masura a creat o inflatie puternica, resimtita pe termen lung.
In 1914, leul era echivalent cu francul elveţian şi cu francul francez, iar o liră sterlină se cumpăra cu 25,5 lei, în timp ce dolarul american costa circa 5 lei. In aprilie 1919, francul elveţian şi cel francez costau 3 respectiv 2,5 lei, în vreme ce o liră sterlină ajunsese deja la 66 de lei, iar dolarul la 15 lei.
 Pagubele şi jaful comis de ocupanţii străini (germani, austro-maghiari şi bulgari) au fost estimate la fabuloasa sumă de 72 de miliarde lei aur, fără a socoti pierderea Tezaurului Băncii Naţionale, de peste 93 de tone de aur, valorînd peste 314.550.400 lei aur, trimis la Arhivele de la Moscova în 1916-1917 pentru păstrare şi nerecuperat în întregime nici astăzi. Comisia de reparatii de la Paris a recunoscut pierderi de 31 mld lei, acordand doar 3.1 mld lei ca despagubiri.
Pe de altă parte, tratatele de pace și procesul înfăptuirii Marii Uniri au implicat o serie de costuri care au trebuit asumate de noul stat unitar, România preluând 1,61% din datoria antebelică angajată a Austro-Ungariei și 21,8% din cea a Ungariei, proporțional cu teritoriile intrate în componența statului român . 
S-au facut noi imprumuturi  interne semnificative („Împrumutul Unirii” în valoare de 1,1 miliarde lei), respectiv pentru unificarea monetară (7,5 miliarde lei) și nevoile Trezoreriei (3,7 miliarde lei), inclusiv pentru retragerea din circulație a coroanelor, rublelor și biletelor emise de autoritățile de ocupație

Imagini pentru „Împrumutul Unirii”

Datoria externa a Romaniei ca tara succesoare a fost compusa din: 64,4 milioane USD, 2.227,8 milioane franci elvetieni, 72 milioane franci aur, 1,8 milioane florin olandez.
Datoria publica externa pentru plata ajutorului in munitie si material de razboi primit de la aliati era: 26 milioane lire sterline catre Anglia; 47,7 milioane USD catre SUA; 185 milioane lire catre Italia; 1.400 milioane franci aur catre Franta.


Romania a trebuit sa suporte un efort financiar coplesitor  pentru a sustine razboiul de intregire. A ramas cu datorii de 40% din PIB si a mai cheltuit inca 40% din PIB pentru implementarea Unificarii, in primii 10 ani. 






.