Vasilică a
fost unul din actorii principali in tumultoasa istorie a realizarii scaunului
de catapultare romanesc, personaj pitoresc al echipei de proiectare, fabricatie
si testare , folosit cu multa emotie si speranta pentru incercarea acestor
echipamente destinate salvarii pilotilor din avioanele militare de vanatoare.
Nu
este decat un manechin cu asemanere de fiinta omeneasca (antropomorf) ,
cantarind 75 kg si dotat cu foarte multi senzori de acceleratie si viteza. A trecut tacut prin tot programul de testare,
de la primele lansari pe rampa si continuand cu numeroasele catapultari reale
din cabina IAR-ului 93 dubla comanda seria 600
In 1985 situatia
disponibilitatii de zbor a avioanelor IAR 93 era critica, in principal datorita
lipsei pieselor de schimb, respectiv seturi de cartuse si motoare racheta
pentru scaunele de catapultare Martin Baker Mk -10 montate pe acest tip de
avion.
Dorinta de a elimina importurile facute
cu valuta forte, a dus la necesitatea accelerarii programului de realizare
a unui scaun de catapultare romanesc avand aceleasi performante ca cel fabricat
in Marea Britanie.
Pretul unui scaun de catapultare importat
era aproape 150 000 dolari, iar cel al unui set de pirotehnie a carei durata de
viata este de 3-4 ani ajungea la 10 000 dolari, sume de neacceptat ca importuri
in acea perioada.
Martin Baker este cea mai renumita
firma din lume ce a produs 75 000 scaune de catapultare montate pe circa 200
tipuri de avioane militare si avand la activ 7450 vieti de piloti salvate
Programul romanesc a fost realizat
prin eforturile inginerilor de la Increst si Aerofina, iar testarile s-au
efectuat in poligonul de la Mihai Bravu si apoi la Centrul de Incercari in zbor.
Cum legile lui Murphy sunt totdeauna
valabile, la prima prezentare a unei catapultari de pe o sina de 20 metri
scaunul s-a comportat bine , dar la revenirea pe sol a cazut pe capota
Oltcit-ului sefului de program , aflat acolo ca sursa de curent si a reusit sa
o faca praf.
A urmat un sir lung cu peste 90
testari la sol si in zbor, imbunatatiri si incercari care au avut ca final
realizarea scaunului SC.HV-0
DATE TEHNICE GENERALE
- Inaltimea de catapultare H
= 0-15,000 m
- Viteza avionului la catapultare (IAS) V
= 0…900 Km/h
- Inaltimea
de separare automata 5,000
m
-
Deceleratia maxima la separarea scaun - pilot 3.5
± 0.5 g
- Inaltimea
maxima la care separarea are loc H
= 1,800 ± 200 m
- Forta maxima de tragere a manetei de catapultare 10 ÷ 29 daN
- Greutatea maxima a pilotului complet echipat 110 Kg.
- Viteza maxima de coborare cu parasuta 6.5
m/sec.
- Greutatea scaunului complet echipat 90.3
Kg.
Pentru a preveni ranirea pilotilor de acceleratia care se produce pe timpul
catapultarii, sistemul de propulsive pirotehnic al scaunului asigura o
acceleratie maxima de 18 g si un gradient de 220 g/sec.
Desi scaunul fusese omolgat , a urmat o perioada dificila de convingere a
pilotilor militari privind siguranta unei eventuale catapultari, multi
considerand ca este necesara o testare cu un pilot . Au existat voluntari temerari pentru o astfel
de incercare dar nu s-a reusit o modalitate de a plati substantial o recompensa
pentru cel ce isi asuma un astfel de risc major.
In final, in anul 1994, bazat
pe experientele facute cu tacutul si stoicul Vasilică,
Aviatia militara a acceptat folosirea scaunelor romanesti pentru avioanele IAR
93 si IAR 99.
Pe data de
30 martie 1995 la Ianca , nu departe de Braila unde s-a nascut Anastase
Dragomir, considerat inventatorul scaunului de catapultare pe plan mondial , a
avut loc prima catapultare intr-un accident cu un IAR 99 , ambii piloti fiind
salvati de scaunele de catapultare.
Datorita si
lui Vasilică , scaunele de catapultare romanesti au intrat in dotarea Aviatiei
militare.
Bravo Vasilică !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu