Si a trecut 22
decembrie cu ore nesfarsite petrecute la televizorul care ne fascina, povestea
era in direct, credibila , plina de surprize si cu mult suspans, demna de un
scenariu scris de oameni talentati.
Intr-un tarziu ,
adorm cand au plecat toti colegii si tot stresul acelei zile ma face sa cad
frant de oboseala … pana cand, in jur de
4 dimineata suna telefonul si incep sa ma indemne diversi prieteni sa ma uit pe fereastra si
intr-adevar cand ma uit vad cerul Craiovei plin de lumini care lor li se pareau
ciudate.
Un pic adormit
si trezit din somn le spun sa stea
linistiti ca este doar antiaeriana care trage rachete sol – aer si asta insemna
ca suntem bine aparati . Aveam avantajul ca stateam la etajul 3 al unui bloc
situat pe un deal si aveam o panorama superba a salvelor de rachete… ce
spectacol !!!
Alti colegi
plecasera la indemnul televizorului sa apere fabrica de avioane , iar eu dis-de
dimineata m-am dus la Regimentul 67 de aviatie sa asigur serviceul la IAR 93 , caci se tragea
doar cu rachete..si nu cu AKM-uri inca .
Langa Craiova, la Facai (ce nume ) se afla o unitate militara cu rachete sol
aer KUB de fabricatie sovietica ,
rachete ghidate radar care chiar daca apesi declansatorul , nu pleaca decat
daca exista pe radar o tinta reala . Se pare ca pe radar apareau.. S-au tras
peste 20 de rachete in acea noapte. Au crezut ca au
doborat o groaza de elicoptere inamice.
Nici la Regiment
nu era mai usor . La startul de pista dinspre oras s-a organizat un depozit de
munitie – proiectile reactive nedirijate (PRND) , bombe de diverse calibre si
munitie de tun , toate puse in lazi intr-o stiva uriasa.
Noi, (adica
echipa service) primisem de la garzile patriotice care aparau cu eroism fabrica ( nu stiu nici acum de cine ) cate un
AKM dar fara munitie . Ne-am facut
job-ul sa verificam avioanele la care se
semnalau defecte si sa asiguram cat mai multe avioane disponibile
.. doar eram atacati si asta nu se
intampla la televizor.
Stateam incordati
langa pilotii de ‘ 93 legati in chingi
si gata sa decoleze ca sa distruga dusmanul care ne ataca tara .. Si au
inceput sa rasune ordinele de lupta :
- Orasul
Motru in flacari
- Din
Caracal a plecat o coloana de tancuri spre Bucuresti
- Puternic
desant in Zona Balta Verde
Si decolau
inarmati sa execute misiunea , oameni curajosi gata sa isi apere tara .
Noi asteptam
incordati aterizarea si fiindca nu stiam prin radio ce se intamplase ne uitam la
aterizare sa vedem daca avionul a tras . Nimic !! Numai tinte false venite
pe linie miltara . De unde ? Habar n-am ..
La un moment dat
se aude o rafala unui tun de avion. Toti incremenim o secunda , dupa care
realizam ca a fost doar o declansare intamplatoare a unui tun de Mig 15 ce urma
sa decoleze. Norocul a fost ca pilotul efectuase viraj 15 grade stanga pentru
inscriere pe bretea, altfel ar fi nimerit in plin depozitul ad-hoc de munitie,
cu urmarile usor de imaginat.
Toata lumea a
fost calma si a spus atat : a scapat un MIG 15 cateva proiectile, nimic
deosebit .
Spre dupa- amiaza
suntem anuntati in regim de alarma sa ne adapostim urgent in adaposturi deoarece a fost semnalat un palc de elicoptere
10 km sud de aeroport .
Suntem total
frustrati fiindca nu avem munitie in AKM –uri , solicitam si noi ofiterilor din Regiment care ne refuza – nu
le puteau justifica dupa…. ??
Oricum prima
masura care am luat-o a fost sa punem prelata pe microbuzul nostru service
vopsit si inscriptionat in alb albastru ( sa nu ni-l distruga inamicii) – fiecare cu ce il doare ..
dar nu a aparut nici un elicopter in final.
Oricum pe la ora
17 programul de lupta se incheia si am plecat catre fabrica linistiti –
distanta e de cca 2 km.
Aveam o coloana
auto avand in fata doua masini militare rusesti UPG si ARPA , adica generatoare
de presiune hidraulica la sol si de curent , intr-adevar aratand cam urate si
razboinice pentru necunoscatori si in spate microbuzul nostru obosit dar vopsit
in fite de tineri ingineri .
In apropriere de
fabrica rasarise un TAB – sa ne apere , doar era mare nevoie . Cand s-a
apropiat coloana noastra , brusc TAB-ul a inceput sa traga – noroc ca doar in aer
– Colegii din prima masina au avut inspiratia sa scoata pe geam o batista alba
– nici acum nu inteleg de unde au avut-o pe vremurile alea – dar oricum a
functionat si am ajuns la poarta fabricii unde niste bravi ingineri de la
proiectare , imbracati in garzi patriotice si cu AKM-uri cu munitie ne-au
intrebat senin cine suntem . Foarte ciudat , se primise un telefon prin care se
anunta nu stiu pe ce linie sau de catre
cine faptul ca spre fabrica se indreapta un autobuz cu teroristi .. Adica noi !!
Cand am ajuns
tensiunea era maxima si am fost somat de
catre colegi sa spun cine sunt si cine sunt ceilalti . Au controlat la sange
masinile, inclusiv trusele de scule ale muncitorilor, dar credeti-ma erau gata
sa ne impuste desi ma cunosteau foarte bine.
Finalul a fost de
stand-up comedy : am fost pechezionati la intrare cu mainile sus, in care
tineam AKM –ul si munitia de care intre timp facusem rost – oricum nu o sa
inteleg ce cautau acei colegi condusi de un inginer cu o viitoare frumoasa
cariera politica si in prezent.
A continuat
show-ul si pe 24 decembrie , cand in plus s-au alaturat si doua IAR 99 ale
Centrului de incercari in zbor, ridicate de la sol sa verifice cabanele lui
Ceausescu .
Pe 25 Decembrie, am fost anuntati si noi in
calitate de civili aflati pe acolo, sa eliberam pista intru-cat foarte curand
vor ateriza avioanele militare sovietice
de transport . Se pare ca le chemase
cineva dar nu au mai ajuns … din
fericire …
Si asa am pornit
apoi in lume … catre lumea larga ..
incolo… catre Caracal ( vorba lui Marin
Sorescu )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu