duminică, 28 decembrie 2014

23-24 DECEMBRIE '89, AVIOANE CRAIOVA SI IAR-urile (III)

   Si a trecut 22 decembrie cu ore nesfarsite petrecute la televizorul care ne fascina, povestea era in direct, credibila , plina de surprize si cu mult suspans, demna de un scenariu scris de oameni talentati.
   Intr-un tarziu , adorm cand au plecat toti colegii si tot stresul acelei zile ma face sa cad frant de oboseala …  pana cand, in jur de 4 dimineata suna telefonul si incep sa ma indemne  diversi prieteni sa ma uit pe fereastra si intr-adevar cand ma uit vad cerul Craiovei plin de lumini care lor li se pareau  ciudate.
   Un pic adormit si  trezit din somn le spun sa stea linistiti ca este doar antiaeriana care trage rachete sol – aer si asta insemna ca suntem bine aparati . Aveam avantajul ca stateam la etajul 3 al unui bloc situat pe un deal si aveam o panorama superba a salvelor de rachete… ce spectacol !!!
   Alti colegi plecasera la indemnul televizorului sa apere fabrica de avioane , iar eu dis-de dimineata m-am dus la Regimentul 67 de aviatie  sa asigur serviceul la IAR 93 , caci se tragea doar cu rachete..si nu cu AKM-uri  inca . Langa Craiova, la Facai (ce nume ) se afla o unitate militara cu rachete sol aer KUB  de fabricatie sovietica , rachete ghidate radar care chiar daca apesi declansatorul , nu pleaca decat daca exista pe radar o tinta reala . Se pare ca pe radar apareau.. S-au tras peste 20 de rachete in acea noapte. Au crezut ca au doborat o groaza de elicoptere inamice.
  Nici la Regiment nu era mai usor . La startul de pista dinspre oras s-a organizat un depozit de munitie – proiectile reactive nedirijate (PRND) , bombe de diverse calibre si munitie de tun , toate puse in lazi intr-o stiva  uriasa.
   Noi, (adica echipa service) primisem de la garzile patriotice care aparau cu eroism  fabrica ( nu stiu nici acum de cine ) cate un AKM  dar fara munitie . Ne-am facut job-ul sa verificam avioanele la care se  semnalau defecte si sa asiguram cat mai multe avioane disponibile ..  doar eram atacati si asta nu se intampla  la televizor.
  Stateam incordati langa pilotii de ‘ 93  legati in chingi si gata sa decoleze ca sa distruga dusmanul care ne ataca tara .. Si au inceput sa rasune ordinele de lupta :
-                  Orasul Motru in flacari
-                  Din Caracal a plecat o coloana de tancuri spre Bucuresti
-                   Puternic desant in Zona Balta Verde
Si decolau inarmati sa execute misiunea , oameni curajosi gata sa isi apere tara .
Noi asteptam incordati aterizarea si fiindca nu stiam prin radio ce se intamplase ne uitam la aterizare sa vedem daca avionul a tras . Nimic !! Numai tinte false venite pe linie miltara . De unde ? Habar n-am ..
La un moment dat se aude o rafala unui tun de avion. Toti incremenim o secunda , dupa care realizam ca a fost doar o declansare intamplatoare a unui tun de Mig 15 ce urma sa decoleze. Norocul a fost ca pilotul efectuase viraj 15 grade stanga pentru inscriere pe bretea, altfel ar fi nimerit in plin depozitul ad-hoc de munitie, cu urmarile usor de imaginat.
Toata lumea a fost calma si a spus atat : a scapat un MIG 15 cateva proiectile, nimic deosebit .

Spre dupa- amiaza suntem anuntati in regim de alarma sa ne adapostim urgent in adaposturi  deoarece a fost semnalat un palc de elicoptere 10 km sud de aeroport .
Suntem total frustrati fiindca nu avem munitie in AKM –uri , solicitam si noi  ofiterilor din Regiment care ne refuza – nu le puteau justifica dupa…. ??
Oricum prima masura care am luat-o a fost sa punem prelata pe microbuzul nostru service vopsit si inscriptionat in alb albastru ( sa nu ni-l  distruga inamicii) – fiecare cu ce il doare .. dar nu a aparut nici un elicopter in final.
Oricum pe la ora 17 programul de lupta se incheia si am plecat catre fabrica linistiti – distanta e de cca 2 km.
Aveam o coloana auto avand in fata doua masini militare rusesti UPG si ARPA , adica generatoare de presiune hidraulica la sol si de curent , intr-adevar aratand cam urate si razboinice pentru necunoscatori si in spate microbuzul nostru obosit dar vopsit in fite de tineri ingineri .
In apropriere de fabrica rasarise un TAB – sa ne apere , doar era mare nevoie . Cand s-a apropiat coloana noastra , brusc TAB-ul a inceput sa traga – noroc ca doar in aer – Colegii din prima masina au avut inspiratia sa scoata pe geam o batista alba – nici acum nu inteleg de unde au avut-o pe vremurile alea – dar oricum a functionat si am ajuns la poarta fabricii unde niste bravi ingineri de la proiectare , imbracati in garzi patriotice si cu AKM-uri cu munitie ne-au intrebat senin cine suntem . Foarte ciudat , se primise un telefon prin care se anunta nu stiu  pe ce linie sau de catre cine faptul ca spre fabrica se indreapta un autobuz cu teroristi .. Adica noi !!
Cand am ajuns tensiunea  era maxima si am fost somat de catre colegi sa spun cine sunt si cine sunt ceilalti . Au controlat la sange masinile, inclusiv trusele de scule ale muncitorilor, dar credeti-ma erau gata sa ne impuste desi ma cunosteau foarte bine.
Finalul a fost de stand-up comedy : am fost pechezionati la intrare cu mainile sus, in care tineam AKM –ul si munitia de care intre timp facusem rost – oricum nu o sa inteleg ce cautau acei colegi condusi de un inginer cu o viitoare frumoasa cariera politica si in prezent.

A continuat show-ul si pe 24 decembrie , cand in plus s-au alaturat si doua IAR 99 ale Centrului de incercari in zbor, ridicate de la sol sa verifice cabanele lui Ceausescu .

Pe  25 Decembrie, am fost anuntati si noi in calitate de civili aflati pe acolo, sa eliberam pista intru-cat foarte curand vor ateriza avioanele militare  sovietice de transport .  Se pare ca le chemase cineva dar nu au mai ajuns  … din fericire  …

Si asa am pornit apoi  in lume … catre lumea larga .. incolo… catre Caracal ( vorba lui  Marin Sorescu )

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu